Din crezul poetic al lui Shrek

Dragoș Preutescu face parte din categoria neoromanticilor cu picioa­re­le pe pămînt și capul în nori, fără ca lucrurile astea să contrasteze prea mult. Îmi vorbește cald și sincer des­pre primele încercări de lirism, scri­se pe foi pentru că, spune el, „creația e mai originală pe hîrtie”. „De la pri­ma carte nu prea știi la ce să te aș­tepți”, îmi mărturisește mai apoi, păs­trînd cîteva „file” din stîngăciile în­ceputului.

Contractul cu ti­po­gra­fia, forma­tul electronic și coperta nu au făcut parte dintr-un decor tehnic pur și sim­plu, ci a fost nevoie de o pe­ri­oa­dă de negocieri care să pună lucrurile în ordine. „Am scris și despre na­tu­ră, dar prin tema iubirii reușesc mult mai bine să folosesc figurile de stil”, continuă Dragoș sorbindu-și ciocolata caldă pe care n-ar schimba-o pen­tru nimic în lume cu țigara sau cu a­roma de cafea. „Nu am băut cafea ni­ciodată și nici nu am fumat”. Este stu­dent la Relații Internaționale și Studii Europene în anul I și absolvent al Facultății de Educație Fizică și Sport. A mai terminat și un master în Management și Marketing, a ju­cat fotbal, a făcut și arte marțiale. Dar mai apropiat de suflet îi este vo­lumul de poezii lansat anul trecut, cu titlul „Vreau să mă scald în iu­bi­re”.

Muză la timpul trecut

Cartea a apărut ca o poveste în doi. Înt-un alt plan al volumului, există o „ea’’ care a scris cu aceleași sentimente „o poezie mai dură”. Cea­laltă jumătate e el, Dragoș. „Po­e­ziile mele sînt și experiențe perso­na­le, dar pe multe le-am scris și din i­ma­gi­na­ție, din momentele de me­lan­co­lie”.

Tot la capitolul „inspira­ți­e”, Dra­­goș nu se sfiește să îmi spună că îi plac desenele animate. „Ultimul e­pi­sod din Shrek chiar are tente so­ci­ale”, îmi spune tînărul scriitor, cu cer­titudinea unui psiholog. Și Dragoș nu vorbește în necunoștință de cauză. „Învăț și gîndesc politica. Trebuie să a­vem un punct de vedere. Cartea mea poate doar să-i sensibilizeze pe cei ca­re nu au înțeles ce înseamnă con­du­­ită socială”.

Și totuși, „Vreau să mă scald în iu­bire”, nu e un manifest. „Am de­ve­nit o fabrică umană”, spune un vers de-al lui Dragoș, evadînd parcă din imperiul poeziei. înainte să ne des­părțim, aflu că am vorbit cu re­dac­torul-șef al revistei „Iuventa”. De atîta poezie socială, am uitat să pun la socoteală și modestia interlocutorului meu.

Adelina FULGA