OTV, la Palat

Dan Diaconescu este unul dintre cei mai „discutați”, bîrfiți, vînați jur­na­liști români, mai ales cînd poar­­tă în loc de brățări, cătușe. A reușit trep­tat să facă trendul în televiziu­ne, să furnizeze exemple de emisiuni pe care alte televiziuni, ahtiate după au­diență, le-au preluat imediat. Ra­por­tul profit – costuri de producție este unul surprinzător.

Dan Diaconescu a reușit cu doar 200.000 de euro, a­di­că aproape cît costă o singură emi­siu­ne produse pentru alte televiziuni, să se descurce timp de o lună. Suc­­ce­sul său se vede la fel de bine în audie­n­ță, aceasta depășind pe alo­curi pun­c­tele de rating ale unor televiziuni ca­re se autointitulau quality. O altă con­troversă a modelului său de televiziu­ne a fost longevitatea emisiunilor. În­tinse pe sute de episoade, crime o­di­oase, dispariții de nedeslușit, violări de domiciliu sau violuri, toate au fost disecate în emisiunea „Dan Diaco­nes­cu Direct” de care telespectato­rii nu se mai puteau dezlipi seară de sea­ră.

Totodată, „televiziunea poporului” a devenit un furnizor constant de vedete de carton. Luis Lazarus a fost primul care a încercat să se des­prindă de OTV. Din păcate, încerca­rea sa a fost în zadar, dovedind din nou, la fel ca în cazul lui Teo Tran­da­fir, că este foarte important ca­na­lul de comunicare. Mai important de­cît vedeta în sine. Totodată, „televiziunea de apartament” a mai scos vedete pe piață, a căror proveniență lumea aproape că a uitat-o. Vadim Tudor sau Gigi Becali, chiar Tra­ian Băsescu, apoi Simona Senzual, Ogi­că, Nichita, Naomi și mulți al­ții. Nimic nu i-a stat în cale decît scă­derea audienței.

Dar momentul decisiv care l-a făcut pe Dan Diaconescu să de­mon­streze importantța sa pe scena so­ci­a­­lă a fost momentul arestării: un epi­sod savuros prin penibil, care a de­clan­șat un adevărat Revelion în plină vară, la eliberarea sa, cu un concert de muzică populară și artificii în Bu­levardul Preciziei. La fel de spec­taculoasă a fost și anunțarea candidaturii și începerea campaniei electorale, cu patru ani înainte de ale­geri. Cu atît mai surprinzător este și faptul că la nici două zile de la anun­ța­rea candidaturii, acesta a făcut un sondaj pentru telespectatori prin care le cere să-și dea cu părerea cu privire la realizarea unei alianțe între „Par­tidul poporului român” și un altul.

După ce a călcat în picioare lim­ba română, a căutat-o în zadar pe Elo­­dia, a creat vedete cu picioare de lut și silicoane, a ridicat audiența la co­te alarmante, a transformat televiziu­nea în teren de joacă, luptă, în mahala, Dan Diaconescu a devenit cel mai ti­trat jurnalist din istoria recentă a mass-media românești. S-a stins ce­va din farmecul lui cu timpul, a ars tot scandalul ca o vîlvîtaie televizată și el încă mai încearcă să resusciteze to­tul prin spectacole extraordinare, cu mulți artiști. Sub sloganul „Dan Dia­conescu la Palat”, campania înce­pu­tă prea devreme are toate șansele să fie uitată dacă Dan Diaconescu nu fa­ce ceva mai senzațional decît să caute cranii prin Brașov. Și tocmai cînd Realitatea TV promite că se cumințește, Dan Diaconescu pare sa învețe că nici senzaționalul nu crește într-un sac fără fund.

Andreea ARCHIP