Am întîlnit și studenți fericiți

Majoritatea colegilor săi au ales Fran­ța, Germania sau Marea Bri­ta­nie, însă el și-a luat bagajul și a ve­nit în România, despre care „nici nu știam unde se află pe hartă”. Chema Garrido este un tînăr spaniol care, de mai bine de o săptămînă, e student la Universitatea Tehnică din Iași. A venit ca să își termine studiile în do­me­niul ingineriei, iar după ce a vrut să meargă în Letonia, a rămas în țara care i-a dat și cei mai mulți muncitori.

„E mult prea frig aici”, îmi spu­ne tînărul și-și îndeasă gîtul în geaca ma­ronie, în căutarea unui aer mai cald. Vremea încă îi joacă feste și poa­te ar mai avea nevoie de ceva timp ca să se adapteze, însă recunoaște, cu un zîmbet ștrengăresc, că s-ar putea să fi găsit deja leacul frigului. „Îna­in­te să vin în Iași, am stat o lună în Timișoara ca să învăț limba română, iar acolo am gustat pălinca tra­di­țio­na­lă care este foarte… tare”, iar no­ro­cul a dat peste el, culmea, și la Iași, unde a mai găsit o sticlă pălincă și la tîrgul din fața Palatului.

Program turistic, pe timp de noapte

Pentru Chema, viața de student Erasmus în acest oraș nu i-a adus mari probleme în ale schimbului in­ter­cultural și nici nu a avut vreo pro­ble­mă cu diferențele de mentalitate ca­re există, lucru verificat prin vi­zi­te­le destul de dese în localurile și clu­burile din oraș. „Noi mergem prin Master pub, în «25», apoi mai sînt unele baruri și în Copou: Best, Skye”, continuă lista, gîndindu-se la locurile pe care probabil nu mi le-a menționat.

Originile spaniole i se recunosc foarte bine prin cuvintele pronunțate în engleză, sîsîiala este de neevitat, iar cînd se încurcă, își spune mai întîi cuvintele în spaniolă, căutîndu-și în șoaptă traducerea în engleză.

„Sîntem cam 30 de «erasmuși» ca­zați în căminul T8, cîte doi în ca­me­ră, iar împreună cred că sîntem cei mai gălăgioși din cămin”, rîde Chema, însă are o scuză „sîntem spa­nioli”. Iar tot din cauza acelorași motive în Timișoara a fost păcălit de ta­ximetrist, cerîndu-i cu vreo 30 de lei mai mult, iar prietenul său a plătit 40 de euro pentru o cursă de la aeroportul din București pînă la gară.

Acum îi place țara și vede seme­strul ca pe o vacanță, la faculta­te are un singur proiect pe care-l va pre­zenta la finele semestrului și a în­ce­put să-și facă planuri pentru ur­mă­toa­rele luni; vrea să facă Hallo­ween-ul în Brașov, să dea o raită prin Repu­bli­ca Moldova și prin zonele din a­pro­piere. Nu avea o impresie foarte bu­nă despre România, dar zilele trecu­te a ținut „să-i aducă aminte” por­ta­rul de la cămin, care i-a lăsat într-o zi ur­mă­to­rul bilet: „România e frumoasă și dul­ce. Este mare pă­cat că dumneavoastră o considerați alt­fel. Ar trebui să o cunoașteți mai bi­ne. Vă mul­țu­mesc!”

George GURESCU