Să lustrăm penibilul
Cap în cap 2 iunie 2010 Niciun comentariu la Să lustrăm penibilul 0Dincolo de argumentele clasice precum „prea tîrziu pentru legea lustrației”, poate cel mai puternic argument împotriva acestui gen de luptă cu trecutul a fost furnizat de ultima campanie electorală. Acolo s-a petrecut un troc jenant între o anumită categorie de intelectuali angajată în bloc la stat de actuala putere și pusă să execute mișcări politice pentru președinte. Oamenii lui Vladimir Tismăneanu s-au supus cuminți mișcărilor electorale, s-au apucat să argumenteze „științific” nevoia de parlament unicameral, nevoia de stat prezidențial, s-au apucat de scris pamflete ucigătoare anti PSD și PNL etc.
Niciodată, din 1990 încoace, trocul stat-intelectuali nu a fost mai păgubos și mai periculos. Traian Băsescu i-a utilizat în stilul său inconfudabil. Întrebarea e: cum te poți lăsa atît de folosit, pentru ce? Funcțiile și banii nu sînt un răspuns mulțumitor. Legea lustrației promovată intens de grupul de lobby Tismăneanu, condimentată cu un institut care vrea să cerceteze și comunismul de după ’90 (sic!), vine să întregească un portret din ce în ce mai trist al sinuciderii intelectualului în spațiul public.
Dacă avem ceva de lustrat, atunci penibilul performance exorcizant pe care-l facem cu trecutul recent ar trebui să fie primul pe listă. Se scriu rapoarte ale comunismului cu număr de victime rămas în mister. Îl eliminăm pe Marius Oprea pentru că studiază comunismul fără să-l iubească pe Băsescu, inventăm tot timpul probleme comuniste ale țării cînd e evident că avem probleme clare, din prezent. „Greaua moștenire” nu prea mai are sens cînd analizezi bula imobiliară care s-a spart local în contextul unei crize globale.
Legea lustrației ne ține într-un discurs al resemnării și mai ales al orbirii față de prezent. Măcar să ne batem cu dușmanii din fața noastră, nu cu fantomele trecutului. Unora li se pare că Iliescu e răul numărul unu. În prezent, e doar un bătrînel simpatic care mai trece pe la PSD – iar trecutul domniei sale trebuie judecat în cărți de istorie scrise impecabil, nu isteric.
Costi ROGOZANU









Adaugă un comentariu