Geometria de pe Skype

„E mult mai avantajos așa, pe In­ternet. Nu sunt adeptu’ comodi­tă­ții și sedentarismului, mă deplasez la domiciliul elevului, indiferent cît de departe stă de mine. Bine, numai să fie in București”, glumește Oc­ta­vian, înfipt în fața monitorului. A în­ceput să ofere meditații în urmă cu cinci ani, cînd era de-abia era un student boboc. „M-am descurcat des­­tul de bine la matematică în li­ceu, de-asta am și ales Facultatea de Ma­tematică și-am zis că de ce să nu-mi folosesc cunoștințele”, se laudă Octavian pentru inspirația pe care a avut-o.

Întîi a oferit meditații nu­mai prietenilor și cunoștințelor. Însă, de anul trecut, de cînd și-a cons­truit un site special pentru me­ditații ca să evite întîlnirea cu posibilii „hoți digitali” de buzunare, a­fa­cerea s-a extins.

Clienții lui Octavian sînt elevii de gimnaziu și de liceu, dar mai al­es românii plecați peste hotare. „Ei sînt cei de la care primesc cele mai multe solicitări. Majoritatea au fost nevoiți să renunțe la studii din mo­ti­ve financiare și, apoi, au dorit să se reapuce de studii. Unii ca să ob­țină diploma de bacalaureat, alții ca să treacă măcar capacitatea”, po­ves­­tește tînărul.

Pedagogia mass-urilor

Nu i-a fost greu să ajungă un pro­fesor cu „prestigiu”. Online,  re­putația ți-o cîștigi doar cu ajutorul cî­­torva mass-uri. „Era de-ajuns să le spu­nă și altora despre meditațiile me­le, nu să mă plătească și așa re­ușeam să ajung mai sus, în topul celor mai accesați profesori care oferă meditații online”, îmi măr­turisește, pe un ton calm, convins de eficacitatea micii sale teorii de marketing.

Ședințele de meditație le ține, cel mai des, seara, pe Skype, „fi­in­d­că atunci avem toți, mai mult timp liber”. Mai întîi, îi trimite elevului său teoria pe e-mail și o serie de exerciții pe care le verifică în cadrul șe­dinței propriu-zise, „cînd discutăm doar ceea ce nu s-a înțeles”. Cînd vine însă vorba de figurile ge­o­metrice sau de unele simboluri ma­tematice, acolo e mai multă bă­taie de cap. „Ori îți trebuie niște sof­turi speciale, ori îți exersezi ta­lentul la desenat”, îmi explică, pe un ton aproape doct, Octavian.

Crede că o „ședință trebuie sa fie neapărat interactivă” și e de pă­rere că barierele profesor-elev cad pe Internet. Lucru care-i este pe plac, fiindcă „în nici un caz nu se poate progresa într-un mediu rigid, în care profesorul își impune punctul de vedere, în care e autoritar, se răstește, pedepsește prin note mici”, își dezvaluie pe un ton ușor ridicat, „filosofia didactică”.

Îi pare rău doar de faptul că, pe Internet, „nu se fixează o relație mai lungă, o colaborare mai strînsă în­­­tre elev și profesor”. Se conso­lea­ză însă rapid, încredințîndu-se că cei pe care îi meditează oricum n-ar fi interesați de-așa ceva.

Roxana MĂCIUCĂ