De ziua lor

Micii nu ne plac pentru că oamenii fiind, avem o apetență specială pentru orice e de dimensiuni reduse, deci drăgălaș, nevinovat și inocent. Ne plac pentru că sînt gustoși. Ne plac poate mai mult decît fleicile sfîrîite pe grătar și berea din sticle din ce în ce mai mari, la ofertă. Ne dăm în vînt după ei atît de tare că nu ne mai pasă că sînt folosiți pentru a face pe gurmanzi să pună mîna pe ștampilă.

Doar că micii sînt un brand în țară, mici, dar nu insignifianți, mai ales cînd înnobilează vreo farfurie din plastic pe care deja se odihnește un moț de muștar.

În timp ce alții au avut dileme mai mari în viață, eu m-am întrebat de unde le vine numele de „mici” micilor. Poate într-o zi o gospodină le-a greșit dimensiunea, ei fiind mari la naștere și din tigăi au răsărit două creaturi culinare intrate la apă. Sau poate într-o zi un soț venit hămesit de la serviciu a rugat-o pe femeia plictisită de stat la cratiță, ca s-o învelească: „faci dintr-ăia mici?”. Poate adevărul e mai evident decît pot eu să văd după un google search.

Și cum în viață lucrurile mici contează, la orice sărbătoare, grătarele „se pornesc” – după cum decreta la o altă manifestare un politician de al nostru – la adunat chiftelele din carne și doar o minune dumnezeiască ar mai putea înmulți micii ca să ajungă la toate gurile pofiticioase.

Dar ziua micului este prin excelență 1 mai. Chiar dacă nu-i vine de iarbă verde și nici spațiu în fața blocului nu are, românul perpelește în tigaie vreo doi mititei, cît să ia nasul vecinilor și să-și domolească pofta de distracție chiar de ziua lui – a muncitorului.

Am ajuns la sinonimul acestui produs de sărbătoare. După cum se poate observa, li se spune și „mititei”, nicidecum „micuți”, ceea ce ar putea sa ne dea o idee despre locul de obîrșie al micilor. Oricum ar fi, micii s-au transformat în timp: nu-i mai prepară gospodina în casă din inconfundabila carne de oaie, ci îi aduce în caserole de la supermarket. În plus, nici nu mai e necesar să conțină carne de oaie.

În acest week-end, micii au fost și părtași la aglomerarea din spitale și forfota de pe dealuri nepîngărite pînă în prag de primăvară. Toată perorația mea arată cum micuțul preparat din carne tocată este de fapt un simbol al bunăstării. În plus, provoacă reacții în lanț: dacă aprinde unul un grătar în curînd va apărea și concurența. Fiindcă un mic nu vine niciodată singur.

Andreea ARCHIP