Cămila cu două amoruri

Dragobete s-ar muta în America, ar face împrumut la banca de senti­men­­te și chiar ar învăța „I love you”, numai să aibă notorietatea lui Va­len­tin. Ar merge chiar și mai departe ca să de­vină sfînt. Cum în Occident i-a luat-o cineva înainte, se îndreaptă spre un tă­rîm exotic, mai la Est.

Pe 24 februarie nimic nu poate fi mai dezolant decît să-l văd cum se cu­fun­dă în fumul aromat de narghilea și în­cepe să frîngă inimile cadînelor. „În bere e putere, în vin e sănătate, în cog­nac e distincție, iar în apă sunt microbi” — așa mă primește prietenos Ha­bi­ba, un local de pe lîngă Hala Cen­tra­lă, ascuns după colțul unui bloc. Me­sa­jul de la intrare mă anunță că am ajuns într-un spațiu în care plictiseala nu se poate cuibări, dar după co­bo­rî­rea unei scări spiralate, petrecerea de­di­cată nouă, îndrăgostiților, se stinge de la bun început.

Curat harem

Cu iubitul de mînă pe o canapea și două beri pe masă, încerc să mă port natural, ca și cum distracția ar fi în toi. La ora 19.00, din tot ce s-a promis a fi o seară plină de iubire, doar vreo doi porumbei se mai în­ghiontesc, însă ațipesc și ei pînă la urmă într-un cotlon. Un tînăr mai îndrăzneț încearcă să intre în grațiile companiei lui femi­ni­ne: „Și… murim în 2012?”. Fata nu se lasă impresiona­tă și se face că nu știe că va veni sfîr­și­tul lumii: „Ei, lasă dragă, că mai avem timp pînă atunci să fim împreună”.

Din cei zece rătăciți, pe muzica orientală nu se unduiesc decît trei ca­dî­ne colorate, care și ele rămîn încremenite pe zidurile reci de subsol ale localului, după două acorduri. Pe canapelele albe, de piele, se lăfăie cî­te­va fete care sărbătoresc sin­gu­ră­ta­tea: „Doar, doar ne găsim și noi un arăbel” și mai scot un fum pe nas.

Deși îndemnul zilei este să petrecem românește, stilul oriental nu vine de­loc în sprijinul nostru. Un Tarkan, o miș­care din șold și tutunul cu aromă de scor­țișoară și mere ne face să ne gîn­­dim de două ori înainte să îi spu­nem chel­nerului altă comanda. Cred că am pu­tea să digerăm mai ușor o săr­bă­toa­re au­tentică și fără cîrlige de marketing de a mai aduna clienți. La zece zile după isteria roșie a lui Valentin, nu mai e rost de iubire între noi.

Chiar dacă Dragobetele ar purta de mîine straie moldovenești, tot o re­pli­că necioplită a variantei americane ră­mîne. Inima încetează să-mi mai bată.

Diana IABRAȘU