Seara în care micii s-au ars

Cinci kilograme de carne de porc, opt de copănele, trei de cîrnați și opt tăvi de mici. Suficientă mîn­ca­re cît să hrănească o armată de tineri flă­mînzi porniți să trezească Bu­ciu­mul din somnul în care a fost cufundat de coloșii imobiliari. Alina a ve­nit cu mîncarea luată proaspăt de la Carre­four și Ionuț a încins grătarul în­că de la amiază, suficient de de­vre­me ca masa de prînz să fie gata seara.

Cum vremea nu a permis un gră­tar în aer liber, ne-am retras către o pen­siune care a fost de acord să ne pri­mească. „Urcați mesele de jos da­că aveți nevoie, scaune sînt deja, și da­că mai aveți nevoie de ceva îmi spu­neți și vă ajut.”, își semna gazda con­damnarea la o noapte fără somn. Bi­ne că a aflat tîrziu că cele șapte ca­me­re închiriate pentru cei care ur­mau să cedeze, de somn în principiu, e­rau destinate pentru aproape 30 de oa­meni. Și mai bine că nu a întrebat ce facem cu 40 de sticle de vin de Cot­nari, pe lîngă zecile de doze de be­re și țuica de cazan deghizată în sti­cle de apă plată.

Lupta pentru mîncare s-a terminat odată cu pornirea muzicii, de at­mos­feră ocupîndu-se cele două „koukla” (păpuși), Cristina și Sandi, iar Andrei mișuna între sala de pe­tre­cere, grătar, camere și recepție, în­cer­cînd să prevină orice ne-ar fi pus să plătim daune ulterior. „Un polițist, trei mafioți, un primar, un demon, un doctor și cinci ce­tă­țeni. Suntem 13 în total, și am să fiu eu povestitorul.”, a încercat să ex­pli­ce Șerban pe scurt jocul de Mafia ce­lor care mai erau suficient de alerți în­cît să formeze un cerc. În paralel, Paul reproducea la chitară cîntecele hai­ducilor de altă dată.

Rătăcit prin toată amețeala, Ro­bert și-a luat în față o pungă mare cu alu­ne și două beri, și a încercat să ur­mă­rească în același timp jocul de mim, mafia și mini-concertul lui Pa­ul. După jumătate de ora însă, l-au gă­sit băieții adormit pe masă, doborît de atenția pe care trebuia să o depună cînd afară crăpa de zi și el nu dormise de­loc.

Spiritele s-au calmat treptat, de­za­măgirea din final fiind doar a lui Pa­ul, căruia domnișoarele îi refuzau fie­care provocare cînd sticla se oprea din învîrtit în dreptul lui. Dilema se­rii a rămas însă a Ralucăi, care nu a în­țeles nici pînă astăzi „de ce e atîta nevoie de bărbați în lumea asta”.

Cătălin HOPULELE