Vibe-ul studențesc

Vuvuzele, fluiere, steaguri co­lo­­ra­te, marionete, portavoci şi stu­den­ţi ca­re scandează lozinci – aşa a a­ră­­tat preţ de o oră campusul „Tu­dor Vladimirescu”, miercuri, 2 mai. Cu tri­couri personalizate cu sigla ligii din care fac parte şi cu feţe pictate în culorile reprezentative ligilor, stu­den­ţii au pornit spre Casa de Cul­tu­ră a Studenţilor (CCS). Strigătele lor au scos la geamurile căminelor alţi stu­denţi care le-au făcut poze şi chiar au început să strige împreună cu ei. „Vin şi eu imediat!”, a spus un bă­iat de la geamul unui cămin, care se re­trage imediat, pesemne ca să-i poa­tă prinde din urmă. Pe drum, tre­că­torii îi filmează din maşini, tramvaie, sau se opresc ca să le guste și ei puțin din bucurie.

Din faţa cafenelei „La Balena” au plecat ligile din Copou şi s-au întîlnit cu cele din Tudor în faţă la CSS. Cînd au ajuns aproape de scena am­pla­sa­tă în faţa scărilor studenţii au înce­put să facă cît de multă gălăgie au pu­tut. În cîteva minute parcarea a început să pară neîncăpătoare. În debutul fes­tivalului în boxe s-a auzit melodia „Lampa arsă” care a fost cîntată de mul­ţimea de studenţi. „ «Mîna sus toţi cei cu lampa arsă!» A mea e spar­tă şi îngropată”, spune un tînar a­mu­zat în timp ce dansează. Cînd mo­de­­ratorul a cerut studenţilor să îşi fa­că simţită prezenţa şi să arate ce în­seam­nă spiritul studenţesc, tinerii au acceptat provocarea. În spatele mul­­ţimii nişte băieţi de la mecanică au în­­ceput să tureze maşinile şi mo­to­ci­­cletele. După ce au fost prezentate toa­te ligile a început a doua me­lo­di­e, „În umbra marelui urs”, care a fă­cut mulţimea să cînte şi să danseze. La un moment dat primarul Ia­şu­lui, Mihai Chirica, a urcat pe scenă să îi felicite pe organizatori, iar din spa­te­le mulţimii un tînăr a spus rîzînd „Să ne faceţi autostradă!”.

Fie că au fost confecţionate din scîrţ sau hîrtie crepoată, mascotele au fost în centrul atenţiei. Un robot ver­de cam de un metru jumătate î­năl­ţ­i­me îi saluta voios pe studenţi, o pla­netă pictată în verde şi albastru se în­vîrtea veselă lîngă scenă şi un atom se plimba printre tinerii care ţo­pă­iau. Fiecare pancartă a purtat amprenta li­gii pe care a reprezentat-o. Unele au fost susţinute cu greble, iar cea mai ma­re pancartă a fost cea pe care au fost prinse led-uri mici cu ajutorul că­rora era scris numele unei ligi. Pentru a fi recunoscuţi studenţii au purtat fie căşti de construcţii pe cap, fie a­veau cîte o sapă în mînă, sau cîte o cheie me­canică făcută din scîrţ.

Cînd în boxe se auzea numele li­gilor studenţii începeau să facă ga­le­­rie, iar dacă la început fiecare a stat cu grupul său şi dădeau impresia de mici pete de culori imprimate pe o pînză, la final cu toţii sau amestecat creînd un amalgam de mici buline co­lorate care se plimbă haotic. La în­toar­cerea în campusuri cei mai îndrăzneţi au mers pe jos, iar cei ex­tenuaţi au preferat să meargă cu tramvaiele discutînd despre festival şi despre ce urmează zilele acestea.

de Diana MARCU