Tinereţe în culori

Pentru Dana Ungureanu a fi profesor nu es­­­te doar o slujbă prin care trăiește zi de zi, ci un dar de a rămîne mereu tînără și energică. A stu­di­­at la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași și a devenit profesoară în anul 2003, iar din 2011 pînă azi predă tinerilor de la „Palatul co­piilor” din Iași, introducîndu-i în tainele pic­tu­­rii pe sticlă. Pentru Dana să fie la catedră în­seam­nă să aibă șansa de a le explica nu doar copiilor, ci și pă­rin­ți­lor, importanța de a te lăsa pra­dă creativității și de a găsi prin ea, noi portițe că­tre lume.

Vorbește cu însuflețire despre relația de pri­e­­tenie pe care o are cu părinții ce-și aduc copiii la cursuri, care-i amintesc mereu cît de no­ro­coa­să este pentru că a avut întotdeauna sprijinul fa­miliei în a-și urmări pasiunea. Cînd a început să petreacă timp lîngă copii, care o încîntau cu ghi­dușii de tot felul, a realizat că de fapt toată ex­periența asta este „izvorîtă din iubirea celor mi­ci” și că aceasta înfrînge oricînd de­za­mă­gi­ri­le.

În sala de curs, Dana Ungureanu se plim­bă e­nergică printre micii pictori, unora ex­plicîndu-le, pe alţii ajutîndu-i să traseze li­nii­le cu penso­nul. „Dacă aș fi Baba Cloanța, nu ar mai veni ni­meni la orele mele”, spu­nea, în timp ce se miș­că frenetic printre bănci, răspîndind zîmbe­te și încurajări celor ce încă nu și-au dat seama ce pensoane să fo­lo­sească. Privind-o de la dis­tan­ță, ți se pare că a devenit și ea un copil, cu un surîs larg și plin de bucurie. „Asta fac eu aici, dau aripi co­piilor!”, adaugă Dana surîzînd în timp ce le arată prichindeilor cum să urmeze con­tu­rul imaginilor.

Chiar dacă simte că uneori „oamenii nu a­­pre­ciază și nu înțeleg importanța educației în via­ța noastră”, nu se plînge de neajunsuri. A­ici a visat să fie, pentru că „respiră profesia as­ta”, du­pă cum recunoaște adesea, și pentru că este foar­te ușor să-i învețe pe cei mici, să-i în­țeleagă și să-i ajute. La fel ca orice altă me­se­rie, și viața la catedră este plină de surprize pi­perate cu haz. Acum ceva vreme, un elev de-al ei, întrebat de ce nu a pictat copii în lu­cra­­rea sa, deși tema era copilăria, a răspuns scurt – „Copiii mei dorm”.

de Ioana URSACHE