La coada vacii

Recentele alegeri din Austria, Olanda și Franța demonstrează că Europa civilizată este pregătită să lupte cu populismul, cu extremism-naționalismul și cu trendul anti-occidental care a pus stăpînire pe discursul mass media de mîna a doua, dar și al multor politicieni și al oamenilor de rînd, mai ales în Europa de Est. Cu toată propaganda și eforturile Rusiei de a destabiliza Occidentul, marile puteri europene demonstrează că nu se lasă așa ușor duse de nas.

Însă, în timp ce la vest de noi se discută chestiuni importante pentru viitorul Uniunii Europene, România se încăpățînează să demonstreze că vrea să rămînă la coada vacii. Votul pro-referendumul pentru definirea familiei, la inițiativa Coaliției pentru Familie, și toate discuțiile pe marginea acestui subiect, arată încă o dată ce gîndire înapoiată au cei mai mulți români, în frunte cu politicienii care le reflectă complexele și limitările. În orice țară civilizată, drepturile omului nu se supun la vot, sînt intangibile și nediscutabile. Este de ajuns însă să urmărești discursul politicienilor pe care i-ai ales ca să observi cît de mult au înțeles din toată treaba asta cu democrația și cu drepturile, pentru că nivelul este undeva la discuția de la birtul comunal, după al patrulea rînd de beri.

De exemplu, unul dintre principalele argumente folosite de troglodiții care domină discursul public este „azi le dăm lor drepturi, mîine legalizăm și pedofilia sau necrofilia?”. Trebuie să fii una din două ca să te folosești de argumentul ăsta: prost sau meschin. Pentru că ori nu înțelegi lucruri elementare, ori știi și te faci că nu știi, cînd un singur cuvînt poate demonta toată teoria asta: consens.

Politicienii români, în limitarea lor de oameni mărunți, nu înțeleg încă un lucru: faptul că subiectul ăsta are și o importanță geostrategică. Într-o perioadă în care se vorbește despre Europa cu două viteze, arătînd că nu ne pasă de drepturile omului și că sîntem, în cea mai mare parte, o țară de bigoți intoleranți, ne înscriem automat în grupa a doua. Nici măcar USR, partidul tînăr, care ar trebui să aducă un suflu nou în politica autohtonă, nu reușește să dea un exemplu prea bun în chestiunea asta. Printr-o combinație de intoleranță și frică de a pierde voturi dintr-un bazin și așa mic, USR-iștii demonstrează că, pe lîngă scopul asumat de a se poziționa anti-corupție, cînd sînt puși față în față cu probleme delicate, nu reușesc să se dezică de populismul partidelor clasice.

Mai sînt unii care, din nou înțelegînd greșit democrația, susțin că și chestiunea asta, la fel ca multe altele, trebuie supusă votului. Nu, cum am spus și mai sus, în orice țară civilizată, drepturile omului sînt inviolabile. Însă România nu este o țară civilizată. Și tare mă tem că nici nu va fi vreodată, cu o educație decimată, cu mass media mainstream la un nivel înfiorător de analfabet și needucat și cu un discurs public în general format mai degrabă din onomatopee, nu idee, discurs și dezbatere. Oricît ne-am bate unii pe alții că sîntem în UE, adevărul este că am intrat acolo doar pentru că eram în drum, ca niște repetenți luați în excursie cu clasa mai mult din milă, demonstrînd în continuare că ne merităm locul în ultima bancă.