Primarul de cinci mandate

„Acum s-au alocat banii, bă’! Sînt fonduri de 50 de miliarde”, zice con­­trariat și vădit ner­vos Bogdan. E în mijlocul unei discuții aprin­se, în ca­­­re tot susține o nouă can­dida­tu­ră a primarului PSD-ist, la primăria din comuna Grajduri. Lîngă el, alți doi bărbați, în apa­ren­ță trecuți de 20 și ceva de ani, îi dau re­plici din ce în ce mai acide. „Da, da, are cinci manda­te și n-a făcut și el drumu­ri­le astea. Le-am făcut noi, romii, cu ba­nii noștri”, se-aude și vocea plic­ti­si­tă a lui Damian. Discuția po­litică e în­treruptă brusc de țipetele unui bărbat mai în vîrstă, care pare să nu priceapă deloc ce ca­ut acolo. „S-a por­nit, gata!”, spune Bogdan. Sunt nervoși și, în toată învălmășeala, lasă deoparte limba română și-ncep să-și arunce tot felul de cu­vin­te, greu de înțeles.

În comuna Grajduri pare că au în­vățat să trăiască împreună, la o pri­mă inventariere, zeci de romi și cinci partide politice, printre care s-a infliltrat și o cursă – una elec­to­ra­lă. Din spatele unei porți, apare Ma­ri­cel. Șoptit, cumva complice, îmi zice: „Știi, eu cred c-o să rămînă tot actualul primar. Oamenii nu-s prea mulțumiți, că na, n-a făcut mai ni­mic bun. Dar știi tu, nici rău n-a fă­cut. N-a dat el legi, dar n-a făcut nici probleme oamenilor”. Dau să plec. Maricel se-ntoarce, deschide poarta ma­re a curții și se repede du­pă mine-n stradă. Face o pauză scur­tă și-mi zice: „Cinci mandate!”.

Mai încolo, niște oa­meni stau în mijlocul străzii și dezbat ceva cu ardoare. „Taci! Taci! Toți îs hoți!”, se-aude dintr-o dată. „Mă­­car el s-a săturat de furat. Ceilalți dacă vin, sînt flămînzi! Or să fure și mai mult!”, continuă cu-același ton. Dintr-o parte a drumului se i­vește o mașină din care un bărbat pri­veș­te spre mica grupare organizată din stradă. Face un semn ce indică tăcerea și, în scurt timp, ni­meni nu mai are nimic de spus. Se așterne liniștea și fiecare se îndreaptă spre locul din care a venit. Privesc spre una din casele din jur și nu-i prea greu să văd că pereții ei sînt plini cu afișe electorale, în care candidatul PSD șade, șade în tăcere și ascultă.

La primărie, activitatea e intensă. Trei femei lipesc bule­ti­ne­le de vot pe ușa de la intrare. „Noi nu avem voie să spunem ni­mic. Ne o­c­upăm de campanie și atît.”, îmi zi­­ce una dintre ele, fără ca eu să apuc să închei o propoziție cum trebuie. „Sînt acolo, pe pa­nou, toți can­di­da­ții”, adaugă o altă femeie, în timp ce pune o bucată de scotch pe geamul ușii și pe buletinul de vot.

La cîțiva pași distanță, întîlnesc o femeie româncă. „N-ai ce să spui. Oamenilor li se promite ceva și ei merg pe o cale. Sînt can­di­dați care nu au nici liceul terminat. Cum e po­sibil?”, îmi zice contrariată. Se gîndește și mai aruncă o privire către clădirea primăriei, acolo unde cele trei femei continuă să lipească fo­ile. „Nu-i corect. Ar trebui să se limiteze nu­mărul de mandate ale primarilor din toată țara. Unii stau prea mult și fac afaceri”. Îi as­cult vocea plină de regret, care continuă să-mi spună cum, acum zece ani, a plecat de la Iași și s-a mutat la Grajduri. Nu-i place. De-a­tunci trăiește numai printre romi și nici mă­­car primarul nu pare să se mai schimbe.

de Ionuț TEODERAȘCU