Valurile strigau „Balcic”

Titlu: „Balcic. Micul paradis al României Mari”
Autor: Lucian Boia
An: 2014
Editură: Humanitas
Gen: Istorie

„Nu la Balcic visau românii atunci cînd s-au înverșunat să anexeze Cadrilaterul. Sim­­țeau doar că trebuie să dobîndească ceva.” Timp de aproape trei decenii poporul nostru a avut alipit la malul mării sufletul celei mai controversate și puternice prezențe feminine din România.

Înrămată în formă literară, istoria pre­zen­tată de Lucian Boia în cartea sa cuprinde per­soanele care au însuflețit Balcicul, dar și si­tua­ția politică a României Mari. Astfel că Emanoil Bucuța, Elina Brătianu, Octavian Moșescu, Nicolae Tonitza gravitează în jurul per­so­na­li­tății reginei, ceea ce oferă romanului o tentă feministă. Deși autorul susține că nu regina este actorul central al cărții și că personajele au contribuit în mod egal la con­stru­irea orașului, acesta trădează o simpatie pen­tru femeia ce pare ca o sabie de oțel într-o teacă de mătase.

După ce Carol a părăsit țara, „ar fi putut fi ea regentă, dar pe lîngă faptul că, potrivit legilor și mentalităților românești, era greu de conceput o asemenea poziție pentru o fe­me­ie, nici prin gînd nu i-ar fi trecut lui Brătianu să așeze la vîrf o asemenea per­so­na­litate (mult prea puternică și im­pre­vi­zi­bi­lă)”. Autorul recunoaște că Maria „nu era chiar o femeie ca toate celelalte”. Avînd instinctul de conducător în sînge, era considerată su­pe­rioară regelui Ferdinand datorită per­so­na­lității pasionale și puternice. Ea nu a fost un protector doar pentru „Orașul alb”, ci și pen­tru soldații răniți în timpul Războiul balcanic, pe care îi îngrijea personal.

Autorul trădează o simpatie pentru regina Maria, care pare în întreaga carte ca o sabie de oțel într-o teacă de mătase.

În mod paradoxal, romanul prezintă for­ma­rea unui tărîm de basm bazîndu-se pe iz­voa­rele istorice. Autorul doreşte să di­fe­ren­ție­ze istoria de mit, să despartă eveni­men­te­le și oamenii de poveștile care s-au construit în­tre timp în jurul lor. De-a lungul paginilor sînt inserate fotografii din acea epocă pentru a crea o imagine cît mai veritabilă a tre­cu­tu­lui.

Refăcut capitol cu capitol, poză cu poză, Balcicul este „micul paradis” românesc pes­te care se umbrește spiritul unei suverane. Chiar dacă orașul a revenit la vecinii noștri, el ne aparține în continuare prin legătura stabilită de regina Maria.

Ana-Maria BUCUR