Fugă pe loc repaus

Ești pregătit pentru maraton. Tra­sezi în minte strategia pentru a ajunge primul la linia de finish, la oponenți nici nu te gîndești, știi cu cine ai de-a face. Vei începe în forță, lăsîndu-i pe toți în urmă, apoi, spre mijlocul cursei vei încetini atît cît să fii depășit cu cîțiva pași, nu mai mult. Cu ochii la ceas, vei număra secundele și vei calcula distanța care ți-a mai rămas. Tro­feul îți este asigurat, așa vei gîndi în timp ce îți vei simți picioarele ca de ci­ment și suflul ca un rotocol de cenușă vulcanică.

Privind în urmă, vei rememora cursa și îți vei spune că planul nu va da greș, ai gîndit în amănunt fiecare metru și viteza cu care îl vei parcurge. Ai avea șanse să bați și recordul mondial, va trebui doar să vrei. Tu stăpînești voința, pentru tine fiecare zi e o provocare și o treci cu brio. Vei scrîșni sub obuzele mușchilor fumegînd și vei grăbi pașii pînă spre fruntea plutonului. Cea mai grea încercare va fi să-i depășești, unul cîte unul, pe cei care îți stau în cale. Cu tîm­plele palpitînd și cu priviri în­fo­me­tate, vei trece în fața cîtorva, pînă îl vei avea în stînga ta pe cel cu care știai de la început că vei lupta pentru locul întîi. Nu te poți lăsa învins, nu acum, mai e atît de puțin pînă la sosire, încît ai fi un neghiob să nu faci tot ce îți stă în putință să cîștigi. Trebuie, vei urla în si­nea ta, trebuie să termini cursa și nu oricum, ci primul. De cînd te știi ți-ai clă­dit standarde unul peste altul, ți-ai im­pus să duci la bun sfîrșit tot ce îți propui. Așa îți place să crezi și așa vrei să te știe ceilalți. Nici nu ai auzit semnalul de por­nire, gîndurile îți erau împrăștiate. E prea tîrziu acum, nu poți termina cursa în papuci de casă.

Cătălina DOBROVICEANU