Îndrumări spre furie

Peisajul e unul dezolant, pie­triș, nisip și buruieni crescute prin­tre pietre încălzite de un soa­re dogoritor. În mijlocul unui orășel așteaptă privindu-se drept unul în ochii celuilalt doi pistolari, pregătiți să scoată din teacă arma. Pe cea mai înaltă clădire, acele ceasului se apropie încetul cu încetul de momentul în care pra­ful de pușcă se va amesteca cu cel din aer. Unul dintre du­e­liști trage cu ochiul spre ceasornic, și apoi se întoarce spre i­na­mi­cul său zicîndu-i „Ar trebui să te ferești de glonțul meu”, cînd de undeva din spate se aude „Tă­iați”. Re­gi­zo­rul peliculei se ri­dică furios și încearcă să-l gă­seas­­că pe scen­a­rist.

Pe drum, producătorul în­cear­­că să-l prindă la telefon. „Șa­se replici la rînd, domnule. Ar tre­­bui să recitești din nou scenariul”, cuvinte la care regizorul își duce telefonul de la urechi la ochi, în­cer­cînd parcă să ofere răs­pun­sul sarcastic telepatic.

Trece din cameră în cameră, rulotă în rulotă, dar toți pe care îi găsește îi oferă același răspuns „Ar trebui să încerci în camera de alături”. Abia după o ju­mă­ta­te de oră cineva îi spune exact un­de îl poate găsi pe scenaristul de mult căutat. Cînd în sfîrșit stau față în față, regizorul nu mai știe ce să-i spună decît „Ar trebui să te bat cu pixul”. Iese nervos pe u­șă, dar din urmă îl prinde un co­­leg cu ceva mai multă expe­rien­­ță, care îl invită la o cafea. A­co­lo, acesta încearcă să-l li­niș­teas­că și chiar să-i ofere primul bun sfat pe care l-a auzit regizorul toată ziua, „Încearcă să te cal­mezi”.

Paul ANDRICI