Îndrumări spre furie
Pastila de după 30 octombrie 2012 Niciun comentariu la Îndrumări spre furie 0Peisajul e unul dezolant, pietriș, nisip și buruieni crescute printre pietre încălzite de un soare dogoritor. În mijlocul unui orășel așteaptă privindu-se drept unul în ochii celuilalt doi pistolari, pregătiți să scoată din teacă arma. Pe cea mai înaltă clădire, acele ceasului se apropie încetul cu încetul de momentul în care praful de pușcă se va amesteca cu cel din aer. Unul dintre dueliști trage cu ochiul spre ceasornic, și apoi se întoarce spre inamicul său zicîndu-i „Ar trebui să te ferești de glonțul meu”, cînd de undeva din spate se aude „Tăiați”. Regizorul peliculei se ridică furios și încearcă să-l găsească pe scenarist.
Pe drum, producătorul încearcă să-l prindă la telefon. „Șase replici la rînd, domnule. Ar trebui să recitești din nou scenariul”, cuvinte la care regizorul își duce telefonul de la urechi la ochi, încercînd parcă să ofere răspunsul sarcastic telepatic.
Trece din cameră în cameră, rulotă în rulotă, dar toți pe care îi găsește îi oferă același răspuns „Ar trebui să încerci în camera de alături”. Abia după o jumătate de oră cineva îi spune exact unde îl poate găsi pe scenaristul de mult căutat. Cînd în sfîrșit stau față în față, regizorul nu mai știe ce să-i spună decît „Ar trebui să te bat cu pixul”. Iese nervos pe ușă, dar din urmă îl prinde un coleg cu ceva mai multă experiență, care îl invită la o cafea. Acolo, acesta încearcă să-l liniștească și chiar să-i ofere primul bun sfat pe care l-a auzit regizorul toată ziua, „Încearcă să te calmezi”.
Paul ANDRICI









Adaugă un comentariu