Monarhul criminalilor în serie

Pe prima a luat-o cînd avea 12 ani. Ieșise afară să arunce gunoiul și s-a oprit să mîngîie motanul portocaliu din fața ușei de la intrarea în scară. Își aduce aminte mereu de ea fiindcă avea părul blond, de parcă, în miezul nopții, i se prelingea soarele pe umeri.

Cînd a legat-o nu s-a zbătut, îl privea sfîrșită, de parcă ar fi văzut o fantomă. Trei ani mai tîrziu, aceeași privire sfîrșită îl ur­mă­rea în timp ce se îndepărta cu ma­șina, iar ochii care luau urma mașinii e­rau goi, lipsiți de viață.

Cu restul i-a venit mai ușor. Mult mai ușor. Prinsese curaj. Le lua în miezul zilei, din spatele sălii de sport unde se adună la fumat sau din stația de autobuz în dosul cărora trăgeau pe nas prafuri de culorile curcubeului. „Mă siluiești”, îi spusese una dintre ele într-o noapte. Era brunetă, cu ochii a­prinși, exact ca mama sa și asta îl făcea să se cutremure fiindcă niciodată nu a su­por­tat-o pe femeia care i-a dat viață. De a­ceea, de îndată ce a simțit că min­tea fe­tei a prins vlăstari, a lăsat-o să ple­ce, în ochii-i stăruind aceeași privire. Ab­sen­tă.

Nu-i place să-și curețe subsolul, de cînd a adus-o acolo pe prima, blonda. A­colo a strîns timp de 20 de ani sute de tinere. Nu le osîndea, ci le lăsa să-și aleagă singure tortura. În fiecare seară le cobora pe scările ponosite, le plimba prin fața bibliotecii de unde-și culegea fiecare cîte un roman, din care-i citeau ore-n șir, legate strîns de scaun. La în­ce­put, literele se rostogoleau mai greu pe limbile poticnite, călite doar în în­ju­ră­turi de maidan. Însă, încet-încet, cu­vin­tele începeau să se lege, pro­po­zi­ți­i­le să se desprindă de pe paginile în ca­re-și duceau existența și ideile să prin­dă viață în mintea bărbatului care as­cul­ta captivat, mai ceva ca un copil ca­re a descoperit basmele.

El este cel mai mare criminal. Ca un inginer, a modelat mințile tinerelor du­pă imaginea cărților pe care le citea. Iar apoi, satisfăcut că nu mai are ce piguli, le decarta în existența lor de di­na­inte să-l cunoască, cu mințile într-un sevraj mai mare decît cel al drogurilor de care le-a desprins cînd le-a răpit.

Cătălin HOPULELE