Sechelele din leagănul democrației

Mă gîndesc la situația Greciei ca la cea a găleții cu care căram apă, la ța­ră. De la pompa din pămînt și pînă pe ma­sa de afară, de lîngă sobă, din bu­că­tă­ria de vară, pierdeam prin fundul gă­u­rit mai bine de un sfert din găleată.

Eh, și cum pentru a încălzi suficientă apă pentru a umple vana aveam nevoie de vreo cinci transporturi pline ochi, la Săvești aș fi avut nevoie de vreo șase Grecii și un pic.

Țara cu cele mai multe insule din Europa, cu una dintre cele mai vechi și cunoscute civilizații, e un burete pen­tru banii altora. Primește din ce în ce mai mulți, însă, indiferent de măsurile de austeritate, fondurile par a se pierde pe drum, înghițite de un sistem bi­ro­cra­tic și administrativ de pe vremea lui Cezar. Iar dacă pe mine mă puteai găsi oriunde, urmărind dîra de apă lăsată de găleată prin praful strîns în urma se­ce­te­lor aspre de vară, în Elada nici prafului nu-i dai de urmă.

Astăzi, cu recesiunea la poartă și criza economică în prag, ne întrebăm dacă mai are rost să vărsăm bani la nord de marea Egee. Dacă mai trebuie sus­ți­nută, artificial, una dintre cele mai mari culturi care au existat vreodată. Da­că mai poate fi salvată de la colapsul financiar țara în care s-a născut de­mo­crația, atît de des invocată astăzi, ca un panaceu pentru fiecare societate. Și răspunsul e simplu, dar nu ușor de dat.

Ca în cazul unei boli, leacul nu vi­ne mai niciodată din exterior. Fiecare ce­tățean grec, în toată boemia care-l ca­­racterizează, trebuie să-și dea seama că orice datorie pe care a avut-o E­uropa fa­ță de el a fost plătită, și încă cu do­bîn­dă. De mîine trebuie să caște o­chii și să strîn­gă cureaua. Să spargă ba­lonul cu care s-a-nconjurat, al existenței fără griji, și să vadă că, în jur, toată lu­mea îl a­rată cu degetul. Și nu mai are în spa­te­le cui să se ascundă.

Mă gîndesc la situația Greciei ca la cea a găleții cu care căram apă, la ța­ră. Stau astăzi și mă întreb dacă n-ar fi fost mai ușor s-o peticim decît să că­răm, ani la rîndul, de fiecare dată, cu o găleată în plus decît am fi avut nevoie.

Cătălin HOPULELE