Călător prin șantiere

Lui Dan nu i-a fost niciodată ru­și­ne să muncească, iar în afară a plecat pentru prima oara acum 15 ani, în Is­tambul, Turcia, la o fabrică de ju­că­rii. „Pe atunci era o joacă, nici nu se cîș­ti­ga atît de bine. M-a luat un văr de-al meu și cîștigam 200 și ceva de dolari.

Cît te îmbrăcai, mai luai o cafea, o alu­nă, un casetofon, mai veneai cu 100 de dolari acasă”. Însumat, a stat acolo apro­ximativ un an. La fiecare două luni pe care le petrecea acolo trebuia să re­vină o săptămînă înapoi în țară, din ca­u­za vizei de turist pe care o folosea. „Rar mai erau cei care plecau cu viza de lucru”, îmi spune acesta în timp ce-și împreunează palmele.

Cea mai bună diplomă e-n cap

A mai călcat prin țări precum Ci­pru, Spania, Franța sau Italia, dar niciodată pentru a le vizita, lăudîndu-se că în unele cazuri trebuia să facă și cîte 150 de kilometri navetă de la locuința sa pînă la serviciu, fără să se plîngă. Cel mai bine a cîștigat în Italia, de unde s-a întors acum o lună jumătate în comuna în care s-a născut, Lețcani. „Nu mai e ce-a fost. Îmi luam și cîte 1800 de euro într-o lună de zile. Acuma abia făceam 1000”. Chiar și așa, s-ar întoarce aco­lo, dar nu are unde. Ultima oară a lu­crat ca șofer, iar înainte de asta în construcții. Totuși, cel mai sigur loc de mun­că în opinia sa este într-o fabrică, sau să ai propria afacere. În Italia s-a în­tîlnit și cu ceilalți români, dar parcă nu i-a recunoscut. „Exact cum mergi pe stradă în Iași, așa mergi și pe acolo”. Diferența este că acolo nu te ajută ni­meni.

A absolvit liceul tehnic în ’94, dar re­gretă că atunci nu a învățat nici o lim­bă străină, singura cu care se descurcă de­cent fiind cea a locuitorilor din pe­ninsulă. Îi pare rău și că nu a deprins o me­serie care să-l ajute să-și găsească de lu­cru într-o fabrică, împărtășindu-mi că în afară nimeni nu-ți cere diploma, ci doar să-ți știi îndeletnicirea. „Deci nu-ți cere nici o diplomă acolo, buletinul și atît”, spune bărbatul cu un oftat subtil.

Cea mai neplăcută experiență a avu­t-o în Spania, unde s-a trezit singur, deoarece persoana care îl însoțea a fost reținută la vamă. Și precum nu știa limba, acesta nu a putut căuta ajutor și s-a întors acasă.

În ciuda problemelor pe care le-a în­tîmpinat, Dan este încrezător, Ro­mâ­­nia fiind singura țară din lume în care s-ar retrage. Săptămîna trecută și-a pus centrală și planifică să-și mai îm­bu­nătățească locuința din Lețcani, căci e singura la care acesta ar munci cu plăcere. „Acolo te simți bine, ai de toa­te, faci bani, dar trebuie să muncești, și dacă te oprești o săptămînă, se cu­noaș­te. Aici poți să supraviețuiești și fără bani”.

Iulian BÎRZOI