Groapa din centru

În ultima vreme au apărut în Ia­și baruri cu un specific nou pentru oraș, cele în care se poate găsi o o­fer­tă ge­neroasă de tipuri de bere și în ca­re se poate lua și masa. Groapa cu Be­­re este un loc de genul acesta, care s-a deschis la începutul lunii martie.

Localul este situat în centru, la de­mis­olul Teatrului Luceafărul și ar pu­tea atrage clienți noi de îndată ce se va deschide proiectul Palas. Barul este spațios, în for­mă de se­mi­cerc, iar mesele sînt răs­firate fă­ră să cre­e­ze senzația de aglome­rație de­și sî­nt mul­­te; însă, din nefericire, cele de la ex­tre­mi­tă­ți nu au vizibili­ta­te s­pre sce­nă.

Prima dată cînd am ajuns în a­cest bar a fost într-o sîmbătă seară și, cum atunci unele baruri organi­zează karaoke, mă gîndeam că sînt șanse să fie un eveniment de fe­lul acesta. Era invitată însă o for­ma­ție care se concentra pe co­ver-uri, mu­zi­ca fiind astfel, mai mult de fun­dal. Clienții barului sînt cu pre­că­dere trecuți de 25 de ani și, teore­tic, sînt angajați și își permit o be­re mai scumpă, căci oferta abundă de draft-uri germane cu prețuri ce pot fa­ce un student să se gîndească de do­uă ori înainte să comande. Am nu­mărat peste 40 de tipuri de bere, în spe­cial neagră, roșie și nefiltrată. De­și ai de unde alege, merită încerca­tă și berea casei, care este servită în două cantități. Halbă mică la 4,5 lei și la halbă mare, pentru 8 lei. A­pa­rent nu e nici o economie dacă în loc de două halbe mici servești una ma­re, pentru că cea din urmă are 700 de mililitri. Pentru că aici se poa­te lua și masa, am încercat o porție de cartofi prăjiți pentru 4,5 lei și s-a do­vedit consistentă. Iar, din ce-am ob­servat în meniu, se pot a­le­ge friptu­ri sau salate pentru niște pre­țuri ca­re echivealază cu cele de res­taurant și care arată la fel de bi­ne.

La prima vedere, tablourile par așezate pe pereți haotic, amețitor, între pilonii de lemn, însă ele sînt repartizate două după unu. Groapa cu Bere aduce a bar irlandez, însă,  și după cîteva halbe, cliențiii nu au început să cînte și nici să dan­se­ze.

Georgel COSTIȚĂ