Frunzăverde, un moment cheie pentru anul electoral

Principalul partid de guvernămînt, PDL, a intrat în degringoladă după ce președintele lui, Emil Boc, a de­misionat din funcția de prim-minis­tru, lăsîndu-l fără acces direct la resurse. Popularitatea noului premier Mihai Răzvan Ungureanu nu a contaminat și PDL, așa cum sperau liderii parti­dului creditat de sondajele de opinie cu un procent apropiat de 15%. De­ruta PDL a fost amplificată de plecarea lui Sorin Frunzăverde, prim-vicepreședinte și cofondator al parti­dului, la PNL, principalul adversar al PDL pe dreapta esicherului po­li­tic.

Paradoxul este că tocmai demisia lui Frunzăverde, un politician local fără anvergură națională, reprezintă unul dintre momentele cheie pentru anul politic 2012. Nu doar că a cu­tremurat PDL, dar a echilibrat și ra­porturile din USL, după ce pasul în doi executat grațios de Mihai Răz­van Ungureanu și Victor Ponta l-a transformat pe ultimul în starul opo­zi­ției. Cooptarea lui Frunzăverde în PNL l-a scos pe Crin Antonescu din izolare și a arătat PSD că și lide­rul liberalilor știe să joace. „Greul” PDL a reechilibrat balanța puterii în­tre Ponta și Antonescu.

Plecarea lui Frunzăverde a dat semnalul marii migrații politice dins­pre putere spre opoziția care, după sondaje, va prelua puterea. Frunză­ver­de a fost însoțit în USL de aproa­pe 40 de primari din Caraș Severin, un alt primar important al PDL și șef de organizație județeană, Darius Valcov, a ales sa candideze pentru PSD, iar Cristian Popescu Piedone s-a întors în partidul lui Dan Voicu­les­cu, aruncînd în aer alianța dintre PDL și UNPR la București, care se baza pe popularitatea primarului Sec­torului 4. Elena Udrea visa cu ochii deschiși la o campanie electorală Pri­goană – Piedone. Visul s-a spulberat și un alt PP, Dan Diaconescu, pare să fi întrecut PDL în București.

Demisia lui Frunzăverde a fost și momentul în care reflectoarele s-au mutat de pe noul intrat Mihai Răz­van Ungureanu pe USL. Opoziția a profitat de atenție și a preluat iniția­ti­va în dezbaterile publice. USL a im­pus pe agendă tema privatizărilor, vîn­zărilor sau concesionărilor pă­gu­boa­se pentru Romania. Ținta acestei campanii negative este chiar premierul Mihai Răzvan Ungureanu, care pare să fi rămas ultima speranță a salvării PDL de rușinea de a fi de­pășit electoral de partidul populist al lui Dan Diaconescu.

În spațiul public se discută des­pre salvarea PDL prin includerea par­tidului într-o nouă construcție po­litică, ce va fi condusă de Mihai Răz­van Ungureanu. Premierul a sugerat că se va implica în politică într-un proiect care are însă nevoie de un ingredient important și anume re­cu­­noașterea succesului noii administra­ții. Or tocmai acest ingredient se do­vedește greu de procurat, mai greu decît se așteptase Ungureanu.

Operațiunile de succes ale nou­lui cabinet, privatizarea Cupru Min, vîn­zarea pachetului de 15% din Trans­electrica și contractul cu Chevron, se dezumflă una cîte una. Pri­va­ti­za­rea Cupru Min a eșuat, du­pă ce însuși Ungureanu o prezentase ca adevă­rat succes datorat credibilității noului guvern și semn al unei „frenezii eco­nomice”. Imaginea lui Ungureanu este afectată deja de decizia de a împărți precum Boc fondul de rezervă între primăriile puterii. Și asta după ce chiar Ungureanu, spun surse po­li­tice, ar fi lăsat să se afle că a trîntit ușa coaliției în semn de refuz.

Fără un succes incontestabil, bi­lanțul celor 100 de zile va arăta ca după o zi de guvernare, în condițiile în care economia e în recesiune. Iar proiectul Ungureanu nu va avea star­tul favorabil pe care acesta și l-a dorit. Asta dacă Guvernul va trece de moțiunea de cenzură din aprilie. Dacă nu-i va supraviețui, jocurile se schimbă din nou.

Ioana LUPEA