România nu se otevizează

În dimineața zilei de 18 martie 2009, în studioul matinalului „Zori de Zi”, difuzat de postul de televiziu­ne OTV, moderatorii au fost ne­vo­iți să intervină într-o dispută în care erau implicate Sexy Brăileanca și Roxy Manelista. Trei luni mai tîr­ziu, Roxy Manelista, mult după mie­zul nopții, tot la OTV, se implica în­tr-o altercație cu numita Ana-Ma­ria. Ac­tele de violență fizică și verbală au fost repede ascunse te­le­­spec­ta­to­ri­lor OTV, care au fost in­vitați să ur­mă­rească o declarație înregistra­tă și, probabil, șocantă a Oanei Ză­vo­ranu.

Personajele și situațiile des­cri­se sînt cît se poate de autentice. Desi­gur, putem pune la îndoială sin­ce­ri­ta­tea prestațiilor, dar riscăm să alu­ne­căm într-o tiradă estetică. Și nu sîn­tem puțini cei care ne an­gre­năm în procese publice de demoni­zare a OTV-ului. Dezbaterile sînt, de fie­ca­re dată, predictibile. Care sînt limitele libertății de expresie și ale bunului gust? Salvați România de otevi­za­re! Și tot așa.

OTV nu poate fi suspectat de li­­psă de autenticitate. Și-a arătat in­gredientele de la prima emisie. Re­țe­ta a rămas aceeași, doar persona­jele și platourile s-au mai schimbat, în funcție de agendă sau în funcție de buget. Omul-emblemă pentru OTV, Dan Diaconescu, merită in­vi­dia celorlalți actori de pe piața me­dia. A reușit să facă bani cu ma­te­rialul clientului. În acest caz, vor­bim despre un segment de Ro­mânie pe care nu-l înțelegem, dar îl ju­de­căm. Roxy Manelista este ce­tățean ro­mân. Nu știm dacă este la zi cu taxele și impozitele (în semn de pre­țu­ire față de patrie), dar știm că a aju­tat, după posibilități, un alt cetă­țean să prospere și să creas­că în notorietate. E drept, Roxy nu a avut ace­lași succes precum Sexy Brăi­lean­ca. Cea din urmă a alimentat ratingu­ri­le mai multor pos­turi de televiziune, cu bugete și discursuri mult mai gla­mour.

În toată povestea cu închiderea OTV, ar trebui să ne hotărîm de ce sîn­tem așa vehemenți. Ne pasă de eti­ca jurnalistică? În acest caz, ar tre­­bui decimate instituțiile de presă din România. Ne pasă de morala publică și valorile neamului? De acord, să suspendăm, la pachet, și man­da­te­le unor lideri politici contemporani.

Este nedrept și puțin irațional să afirmăm că societatea se otevi­zea­ză. Poate că, dimpotrivă, OTV-ul s-a românizat cu o părticică din țara as­ta. Nu degeaba s-a numit, inițial, Oglinda TV. Programele OTV sînt o oglindire a unei Românii care nu poate fi negată sau boicotată. Dacă întrerupem emisia OTV, nu vor dis­­părea personajele care au dus la ascensiunea postului-garsonieră la rang de fenomen și de partid. Cu cer­titudine, vor fi invitate de alte te­leviziuni.

Cît despre murmurul pseudo-e­lectoral care se aude în jurul su­biectului OTV, să fim pe pace. Sînt scenarii și rețete specifice perioa­de­­lor electorale. Fumigene. Dacă viața democratică din România es­te ame­nințată de un partid-garso­nieră, e un semnal că trebuie să ne im­pli­căm mai mult în viața cetății. Toți sîntem egali cu Elodia. Orice ar însemna asta.

Ionuț CODREANU