Portretul robot al lumii academice. De Solomon Marcus
Academia de gardă 28 martie 2012 Niciun comentariu la Portretul robot al lumii academice. De Solomon Marcus 6Academicianul Solomon Marcus a fost prezent la Iași pentru a susține o conferință cu titlul „Popularitatea uman-real în școală și la universitate, de la Haret pînă azi!”. Aceasta a avut loc vineri, 23 martie, la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași, începînd cu ora 18.00 și a fost moderată de către conf. univ. dr. Mina -Maria Rusu de la Universitatea Apollonia.
Dualitatea uman-real
„Cred că lumea academică și cea universitară se prezintă ca un portret robot, ca o lume de handicapați” și-a început academicianul expunerea. Mai mult, acesta a ținut să precizeze că titlul conferinței a ajuns puțin deteriorat, iar cel corect ar fi „dualitatea uman-real și nu popularitatea uman-real”. În continuare, Solomon Marcus a explicat că-i avem pe de-o parte pe oamenii științelor de laborator care, atunci cînd sînt aflați în fața unui produs artistic, „au impresia că se află în prezența unei minți schizofrenice”, iar de cealaltă parte umaniștii, ce se blochează odată puși în fața unor ecuații matematice. Teorema și poezia, două dintre cele mai înalte cuceriri umane, „în loc să se înfrățească și să fie în relație de perfectă compatibilitate, se dovedesc a fi într-o situație de incompatibilitate”.
Acesta și-a produs să demonstreze cum s-a ajuns la această situație ce s-a manifestat puternic în secolul al XIX-lea, cînd a fost o creștere exponențială a disciplinelor, care la rîndul lor au creat alte discipline, fiecare cu un limbaj specializat. „Procesul acesta a atins puncul culminant, cred pe la mijlocul secolului trecut”. Drept consecință, „profesionist” a început să însemne să fii la locul tău într-o anumită disciplină. Și în același sens, dar cu o linie mai puțin cunoscută, academicianul a dezvăluit că „educația a făcut o alegere. A ales linia dezvoltării disciplinare. Apoi au apărut complicații, pentru că nu toate disciplinile se definesc într-o anumită felie de realitate de care se ocupă”, dînd exemplu matematica și arta.
Muzica lui Pitagora
Solomon Marcus a evidențiat modul în care Pitagora a contribuit la dezvoltarea lumii, prin matematică, acesta descoperind o legătură organică între aritmetrică și notele muzicale. „Întreaga muzică occidentală îl are la bază pe Pitagora. Acesta a lansat un alt pariu. Și anume, că proporțiile numerice care definesc sunetele armonioase sînt aceleași ca proporțiile numerice care definesc ce este plăcut ochiului nostru”.
În cea de-a doua parte a conferinței, academicianul a vorbit despre schimbarea vechei paradigme în cea informațională, și despre sistemul educațional românesc. „Dacă vă uitați la actualele programe pentru clasa pregătitoare, sînt propuse opt discipline care să alimenteze educația copilului de șase ani. Să pui copilul de șase ani să fie educat de șase discipline, intri imediat în conflict cu realitatea, pentru că realitatea pe care copilul o trăiește nu are nimic de-a face cu această împățire a disciplinelor. Deci, noi, în loc să întîrziem această împărțire, și abia în gimnaziu să facă cunoștință cu aceste discipline, uităm că și istoria lumii a făcut foarte tîrziu acest pas”. Mai departe, acesta a adus în discuție lupta pe care a dus-o Spiru Haret în încercarea sa de a schimba prima lege a educației. Acesta dorea să atingă un echilibru între uman și real.
La final, Solomon Marcus a ținut să menționeze că în zilele noastre „realul și clasicul au devenit atît de condiționate reciproc, încît mi se pare important ca un absolvent de liceu să aibă esențialul din ambele. Dacă vă uitați la manualele și la programele liceelor noastre secția umane și secția reală, veți observa că noi în mod condamnabil scoatem absolvenți de liceu inculți pe ambele domenii. Aceștia nu sînt nici oameni de cultură, și nici intelectuali. Sînt, în cel mai bun caz, doar niște oameni care au un cap”.
Iulian BÎRZOI









Adaugă un comentariu