Încă o stație pînă acasă
1001 de chipuri 1 aprilie 2013Nea Marin învîrte volanul microbuzului la fel de cumpătat precum e și în viață. Nici prea
Nea Marin învîrte volanul microbuzului la fel de cumpătat precum e și în viață. Nici prea
Afară ninge linștit. Nu îți vine să te gîndești însă la versuri de colinde atunci cînd sîntem
Aflînd că la Expo Casa Auto din Carrefour Era se dau limuzine și bolizi pentru test drive, nu
Îmi arunc cu grijă privirea peste bordul de la Logan, sperînd că nimeni nu a auzit zgomotul claxonului
După cîteva motociclete Kawasaki, zăresc o mașină vișinie, lucioasă, cu geamurile coborîte
Nu știu dacă de vină au fost roțile gigantice, care printre ceilalți titani metalici părea ca
Cu inima cît un purice mă îndrept spre Carrefour Era. Nu am mai condus de mult și nu mă simt pregătit
Dacă te încurci pe ulițele comunei Brăești din județul Botoșani și întrebi de locuința Elenei
Sînt zeci de feluri de aluat și tot atîtea moduri de a-l prepara. Vlad Ciocan, bucătarul șef de
Nu au palme aurite și nici glas de privighetoare, dar reușesc prin prezența lor să îngenuncheze
„Să știi că n-aș cînta oriunde. Aici n-aș cînta”, îmi spune cercetînd cafeneaua, cu fruntea
„Clarinetistul trebuie să fie ca un munte”, îmi împărtășește Radu, student în anul al III-lea
Ne pierdem pașii pe scena Operei Naționale din Iași, care este în pregătire pentru spectacolul
În Filarmonica din Iași e plin de furnici și greieri. Toți se mișcă gălăgios dintr-o parte
Cum la păcănele era coadă, iar la loto durează prea mult pînă la extragere, ne-am îndreptat atenția
„Măi, fată, dă cartonul”, se aude din spatele sălii. În camera în care fumul de țigară domnește,
Dacă ar fi să-i număr pe cei de față, cred că mi-ar fi de-ajuns doar degetele de la mînă și
În sala plină pe trei sferturi de jucători concentrați, țigările se topesc una după alta pe
Vizavi de gară, la etaj, după geamuri cu ochiuri mari cît peretele, pînă după miezul nopții
Mîinile nu și le-a odihnit niciodată. De la 15 ani împinge suveica prin ițele războiului de țesut