Am sărutat ca Iuda

Pastila de după Niciun comentariu la Am sărutat ca Iuda 108
Am sărutat ca Iuda

Plătise mama rugăciuni la pre­o­tul din sat. „Ne rugăm pentru re­u­și­tă la examen, inspirație și puterea de a scrie. În numele Tatălui și al Fi­u­lui și al Sfîntului Duh”, a început pă­rintele Lucian. „Amin”, am zis noi toți – mama, fratele și eu, tata nu – cu capul în piept și mîinile împreunate, împinse în moliciunea bu­r­ții. Nu am încăput toți pe genoflexor, un cadru din lemn gălbui pe care îți prop­tești coatele și te așezi în ge­nunchi, în poziție de rugăciune, ast­fel că cineva trebuia să rămînă pe di­nafară. Am rămas eu. M-am lipit de vesta aspră a mamei și m-am a­șe­zat pe marmura rece, iar mîinile, ui­tînd c-ar trebui să le țin împreunate, le-am lăsat să atîrne nătînge, pe lîngă corp.
Ca să plătești rugăciuni, trebu­ie să mergi la Casa Parohială. Mar­țea, cînd îl cinstim pe Sfîntul Anton de Pa­dova, se adună cei mai mulți oa­meni. Asta deși nu toți dintre cei ca­re plătesc rugăciuni, le plătesc pen­tru săraci ori ca să găsească vreun lucru pierdut sau furat, iar Sfîntul Anton pentru asta era amintit la li­tur­ghia de marți seara.

„Să ne rugăm acum «Tatăl nostru»…”, ne îndeamnă, ca de fiecare dată, părintele. Ar fi trebuit să am privirea pironită în vreo dală de marmură, dar gîndurile mele zbu­ră­tăcesc la coloane îndesate cu formule trigonometrice. Le văd întipărite pe pereți, aglomerîndu-se pe tavan, în jurul becului, ca niște muște și li­pindu-se de lentilele preotului ca­re murmură rugăciunea odată cu noi, fixînd un punct înalt, pe care L-am urmărit toată copilăria și pe care știu că n-am să-L văd niciodată, din spa­tele meu.

S-a întunecat afară, iar eu nu stă­pînesc materia pentru niciun examen. Mă gîndesc că trebuie să fac cumva să pot copia, iar gura mea, parcă desprinsă de mine și-avînd o conștiință proprie, continuă ru­gă­­ciunea și spune, încetișor, amin. Văd cum mîna preotului în­tin­de un crucifix vechi, încă auriu, către bu­­ze­le fratelui și-mi dau seama că ur­­mea­ză să plecăm. Întind banii mo­to­to­liți de mîinile mele mici și transpirate și mă ridic, cu mișcări ne­si­gure, de jos. Isus e sărutat mai întîi pe creștet, unde-i coroana de spini, apoi pe pi­cioare, umil, de către ma­ma, iar eu, ca un Iuda care va trăda, pe obraz.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top