• Abstinența noastră față cu a lor

    Scor la pauză

    Pentru un microbist, trei luni nu e mult. Atît am avut de aș­tep­tat pînă să se reia Liga 1. Și era s-o pățim din nou. Federația pe­sem­ne că nu s-a consultat cu me­teorologii înainte de a stabili ca­len­darul competițional, așa că iar­na a fost surprinsă de fotbaliști pe gazon. Dacă săptămîna trecută s-a jucat și […]

  • Compasiuni glazurate

    Ascultă de (la) noi

    Să asculți Cake e simplu. Poa­te datorită cîntatului „discursiv” al solistului de-a pururi purtător de șapcă, John McCrea, ori datorită simplității generalizate pe care și-o atribuie membrii trupei de „college rock” (n.r. rock studențesc) din Sa­cra­mento, California. Și terme­nul vine, cel mai probabil dintr-un fel de lehamite adusă la nivelul mo­du­lui de viață cu care […]

  • Scribul lui Masson

    Navighează pe-o pagină de carte

    AURORA este tot, un tot ex­ha­ustiv și indestructibil. Este ero­tism cu bucle de aur și șoaptă constan­tă care ajunge fugar la urechi­le călăilor înainte de căderea fa­­ti­di­că a securei. Este ființă și statuie, templu, stafie a veacurilor și ți­păt al condamnaților la moarte în­gro­pați în propriile lor dune de nisip, cu tot cu oase, carne, […]

  • Confesiunea 2.0

    Șah-mat

    După ce Papa Benedict al XVI – lea a binecuvîntat rețelele de so-ci­alizare, luna asta a venit și rîndul aplicației pentru iPhone, iPad și iPod – Confessions. Pentru doar un do­lar și 99 de cenți, utilizatorii pot trece printr-o experiență virtuală de „E­xa­mination of conscience” (examina­rea conștiinței), în urma căreia să-și dea seama care le […]

  • „Bună! Ce faci?” – pe românește, ca la Hollywood

    Șah-mat

    Filmului românesc i se repro­șea­ză foarte des și din ce în ce mai vo­cal în ultimii ani, că e cenușiu, hiperre­alist (sau mizerabilist, depinde de fu­ria comentatorului), că nu întreține nici o iluzie, ba dimpotrivă, că ni le sa­bo­tea­ză pe toate ducîndu-ne din sala de ci­ne­ma înapoi de unde am venit, adică în viețile noastre. […]

  • Mailat. Cealaltă continuare

    Opinia de la centru

    În ziua înmormîntării Gio­va­nnei Reggiani, preotul era preocupat să termine cît mai repede cu slujba de dinainte, „mai puțin importantă”. Fe­meia fusese ucisă lîngă Roma de un țigan român, pe 30 octombrie 2007, iar ziarele și televiziunile din Italia și din România explodaseră. Se ce­rea, la grămadă, pedepsirea vinova­ților și a celor care ar fi […]

  • Un sat pe aripile MiG-ului

    Opinia de la centru

    Chiar lîngă dispensarul comunal. La intersecția dintre DJ 703 cu DN 75A, cum mergi spre Siliștea-Gu­mești, satul lui Ilie Moromete. Aici se gîndește un alt Ilie (Calotă, primar din comuna Balaci, Teleorman) să „planteze”, falnic, cu botul în­drep­tat spre o gospodărie aflată în intersecție, ocolind cu aripile stîlpii de î­nal­tă tensiune, un avion de vîn­ăt­oa­re […]

  • Șpaga de Oscar

    Opinia de la centru

    Se făcea că primul vameș te pi­cu­ra cu ceară pentru fiecare minciu­nică pe care ai spus-o în cei 60 de ani de viață, al doilea te ciupea cu un clește pentru fiecare înjurătură ca­re ți-a fost slobozită de gura pă­că­toa­să. La al treilea vameș ți se tur­na smoală fierbinte în cap dacă ai îndrăznit să […]

  • Dezmățul principiilor se face în public

    Cap în cap

    Despre ce se întîmplă în spatele ușilor în­chi­se se vorbește pe sur­­se. Cît de sifonați sîn­­tem dimineața poate de­veni imediat breaking news sau subiect pe pri­­ma pagină dacă din condei s-a transformat în interes național. Ne ju­­căm cu toții de-a v-ați as­­cunselea și ajungem de cele mai multe ori să nu avem încredere nici măcar […]

  • Jocul libertăților și al interdicțiilor

    Cap în cap

    Ce e voie să facem și ce trebu­ie să nu facem? Ce putem spune și ce nu putem spune despre cei din jur și des­pre noi înșine, ce lăsăm la ve­dere și ce rămîne ascuns, tăi­nu­it? Te­mă complicată, fiindcă pri­veș­te re­sorturi psihologice foarte fi­ne, individuale și colective, cu­tu­me și reguli sociale, filozofii, menta­lități. Pro­blematică larg-cultura­lă, […]

  • Transparența TVR. Se poate, dar se vrea?

    Cap în cap

    De ce este atât de hulită televizi­u­nea publică? Doar din cauza cali­tății pro­gramelor? Nicidecum. Un intens e­­xer­cițiu de transparență reală ar schimba puternic imaginea îm­bîc­si­tă a ca­­na­le­lor publice. Nici nu este atît de com­plicat. Ce știm despre TVR? Cum este organizată? Cum sînt numiți șefii in­sti­tuției? Legea de funcționare pre­vede principiile, dar practica nu se […]

  • Din lumea secretelor fără secrete

    Cap în cap

    Românii au două obsesii con­tra­dic­torii care-i ajută în practicarea spo­­rtului național: bîrfa. Una dintre ele este mania transparenței, adică ei vor să știe tot despre toți. A doua se ba­te cap în cap cu prima: secreto­ma­nia. Evident că a afla tot des­pre toți nu-i include și pe ei, bârfito­rii, care au legi ce le protejează […]

  • În cușca îngerilor e pericol de moarte

    De pe scena Iașului

    De cîte ori poate să moară un înger? Pînă dă Domnul așteptînd să dea omul o mînă de ajutor. Așa scrie în „Down Way (Oameni slabi de înger. Ghid de folosire)”, piesa lui Oleg Bogaev, transformată-n spectacol de Radu Afrim. În luna martie, de trei ori îndrumarul acesta va putea fi urmărit din scoartă-n scoartă, […]

  • Linia fierbinte a colonelului

    Informare

    „Alo? Mă scuzați că vă deranjez, însă cum se poate îndepărta un pre­ședinte autoritar de la pute­re?” – așa ne-am putea imagina con­vorbirile din ultima perioadă pe toate rețelele interne și interna­țio­nale, fixe sau mobile. „Network busy” este definitoriu pentru ce se întîmplă în aceste mo­mente la nivel global. Barack Oba­ma o sună pe Angela […]

  • Critica rațiunii în doi

    Mai plați ca ecranul

    Deși ai avea impresia că se re­inventează teoria chibritului, te con­trazic fețele cunoscute ale lui Pleșu și Liiceanu în cel mai televi­zat mod posibil. Așezați la o masă rotundă și cu valorile uni­versale în buzunar, cei doi scri­itori meșteșugăresc cu tact te­me­le scăpătate de viață în chip de pre­față. O prefață la via­ță, să spu­nem. […]

  • Antirevoluția unui oarecare

    Povești fără timbru

    Era o dimineață de luni ca oricare alta în Bruxelles. În Rits, cafeneaua universității Erasmus, studenții se bucurau de pauza de masă. Pe măsuța alăturată, la o întindere de mînă, rămăsese aruncat un De Mor­gen. L-am luat cu un scop precis, sudoku, olandeza fiind o limbă indescifrabilă. Curiozitatea m-a făcut să arunc un ochi și […]

  • Medeea Marinescu: Sînt anumite cronicărese triste care mă critică, dar am avut de atîtea ori confirmarea publicului, încît mi se pare ridicol să le bag în seamă

    Microfonul de serviciu

    Mică și delicată cum este, a reușit să se strecoare cu ușurință prin strîmtorile pe care i le-a scos viața în cale. Dar a avut mereu în preajmă bărbați care i-au împrumutat cîte puțin din puterea lor. De aceea, astăzi, Medeea Marinescu nu-și dorește decît să încetinească din viteza nebună cu care se mișcă lucrurile […]

  • La coadă pentru mărțișoare tunate

    1001 de chipuri

    Ne-am săturat de mărțișoarele tradiționale. Chiar dacă păstrăm culoarea, anul acesta schimbăm stilul. Avem mărțișoare din hîr­tie chinuită, cîteva bucăți „dotate”, un ocean de pietre pre­țioase, dar prea scumpe pentru buzunarul nostru, și unele făcute din mărgele rătăcite. Adu, Doamne, bursa pînă pe 1 martie!

  • Primăvară de hîrtie

    1001 de chipuri

    „Cine are nevoie de clișee?” se în­treabă un personaj caricatural, mîz­gîlit nevrotic pe un banner alb, avînd la braț „Les fleurs du mal”. Îl salut și mă așez timid lîngă un băiețel îngrijit. Dintr-un ghiozdan gri încep să ia­­să rînd pe rînd cuburi, sfere de tot fe­lul și multe triunghiuri, de ordinul ze­cilor. Într-un alt […]

  • Cum s-au depravat ursuleții

    1001 de chipuri

    Anca are cele mai frumoase măr­­ți­șoare din țară. Sau cele mai interesante, sau cele mai amuzante, sau ce­­le mai…nu spunem cum. Rușine. Totul a început de la o ceartă cu iu­bitul ei. Chiar dacă Anca face bi­ju­terii de mai bine de trei ani și are talent, măsurat cel mai bine în viteza cu care le […]

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top