În contra direcției de azi în limba română

„Mai bine a grăi cinci cuvinte cu în­­țeles decît zece mie de cuvinte ne­în­țe­lese în limba română”

Hans Benker nu știa pentru ce a­vea să rămînă în istorie. În atribuțiile sa­le intra să fie un bun conducător, un strateg priceput care să apere un pă­mînt atît de disputat atunci, iar el nu a­vea timpul să rîvnească spre astfel de re­compense. Cît despre Neacșu, pana i-a fost atunci instrumentul sincerității și-al revoltei, al spiritului național, a­cela de care astăzi sîntem prea ocupați să ne îngrijim. Atunci, în 1521, cînd îi trimitea lui Benker, judele Brașovului, primul document redactat în limba română, tot ce mai rămînea de făcut era să așteptăm pînă pe la 1860, cînd vom fi renunțat și la slovele chirilice.

Într-adevăr, doar cîteva decenii mai tîrziu lumea avea să audă prima dată de Othello și Desdemona, de Ro­meo și ­de Julieta. Dar românii nu a­veau vreme pentru așa ceva. Nu a­veam nici condiții, s-ar zice, dar nici atîtea co­lo­nii în lume cîte avea Anglia. Cu sîn­gele oamenilor nevinovați s-au ob­ți­nut victorii ce la înaltele curți dom­nești nu valorau decît o semnătură, ori un creion într-o mînă ceva mai tre­mu­rîn­dă cînd desenau harta lumii. Limba ne-am păstrat-o cu prețul vieții și cînd vreun nesăbuit înceta să strice buna orîn­duire a lucrurilor, pedepse de gre­u­tatea textelor lui Caragiale aminteau că valorile vor dăinui în timp.

***

Facebook, 24 ianuarie

Irinuk a postează pe Perete: „Lma Romanik, k s putem s trecem mai rpd sh mai bn peste nekzuri, qu bune sh cu rele noi t yubym.”

Vlad Voiniqu comentează: „Si s trecem d sesiune, k am inebunit invatand. Pn at, hai s ieshim diseara s sarbatorim, ce…”

Livia RUSU