Imnurile focurilor de tabără

Ar putea trece 2000 de ani și tot nu ar fi uitate primele concerte sus­ținute de cei trei folkiști de la Pa­sărea Colibri care au mar­­cat co­pilăria sau ti­nerețea generației ’80. Nu s-au risipit acei ani, cum nici ei nu și-au strîns chi­tă­rile după moar­tea lui Florian Pi­ttiș.

Trupa a con­tinuat să țină și­rul și a ajuns la a­ni­ver­sarea de 19 ani pe care i-a a­du­­nat în­tr-un al­bum al amintirilor. „19 ani”reunește po­vești, care au fost spuse în trecut, cu piesele pe care au apărut atunci. Al­bu­mul lansat de Mir­cea Vintilă și Mir­cea Ba­ni­ciu reimpri­mă în mintea fa­­nilor versurile și acordurile cu ca­­­re tinerii s-au a­du­nat în jurul fo­cu­­ri­lor de tabără. De­venite deja im­nu­ri, melodiile mențin același ritm pu­­ter­nic și me­sajele te fac să crezi că versurile prind viață.

Nu ar mai exista folk ro­mâ­ne­sc fă­ră ritmul alert al melodiei „Un om pe niște scări”, urmat de calmul re­­dat de primele versuri ale piesei „În­­țe­le­gere”. Încă fredonată la cîn­tă­rile tinerilor, „Ploaia care va ve­ni” este ca un manifest adresat care nu în­ce­tează să fie actual, indiferent de ge­nerațiile care îl ascultă. De­ve­­­ni­tă deja celebră fraza, „The ans­wer, my friend, is blowing in the wind,” des­chide cu un aer superior piesa „Vînare de vînt”, care pa­re să fie un șir de întrebări strînse sub același răspuns.

Influențele haiducești se combi­­nă cu declarațiile de iubire perfe­ct inserate în „Dacă ai ghici”, me­­lo­di­e aproape șoptită, în care versu­­ri­le se contopesc cu murmurul chi­­­tă­rii de pe fundal. Ultima me­lo­die, „Cîntecul bu­fo­nului”, re­u­șeș­te să adune în cele do­­uă minute în­treaga veselie speci­­fică celor ca­re au demonstrat că mu­­zica bună se poa­te naște din chi­­­tară și voce.

După albumul de aniversare a 10 ani de existență, „19 ani” vine cu o plecăciune că­­tre fani și cu un zgo­mot surd al cor­zi­­lor încinse de me­lo­diile optzecis­te.

Mădălina OLARIU