În lupta cu Jandarmeria

Unul dintre prietenii mei, Dan, e dinamovist înflăcărat. La meciul în ur­ma căruia s-au închis porțile la stadion pentru mai multe etape nimerise în ga­lerie pentru că „biletul la celelalte zo­ne ale stadionului se umflase brusc, era dublu”.

Și uite așa s-a nimerit printre ultrași, coleg de suferință cu băieți rași în cap, cu cei care poartă fumigena ca breloc la chei, prezenți ca un pămînt fertil acolo unde e sămînță de scandal. Numai că Dan nu e „persoană fără ocu­pație”, e jurnalist, dă cu ochii de ușă dacă nu-și pune ochelarii cu lentile groase cît fundul borcanului, are cioc, freză eminesciană, e slab ca o scîndură și îi place să poarte cămașa în panta­loni.

Iar cu nervii stă destul de bine, o singură dată l-am văzut avînd o reacție extrem de necontrolată: s-a închis în camera lui și n-a mai vorbit cu nimeni timp de două ore. Dan a fost amendat. Inițial i s-a cerut buletinul pentru „un simplu control”. Apoi s-a trezit că pri­mește acasă o hîrtie prin care e înș­ti­in­țat că a fost amendat. Și pentru că a fost confundat cu huliganii, a chemat Jandarmeria la proces. După două ter­mene a cîștigat, extrem de ușor. La fel de ușor pot cîștiga și ceilalți, go­la­nii, borfașii, huliganii care aruncă cu petarde pe stadioane, rup scaune și sar la bătaie. Jandarmeria are prea pu­ți­ne probe împotriva lor.

Mulți dintre suporterii care stau în galerie și merg în aproape toate de­pla­să­rile pe care le face echipa lor se vor cît mai discreți. Uneori se simt „vî­nați” sau filați de poliție și spun că sînt „testați” pentru a se observa cum răs­pund anumitor „provocări”. Cît despre bătăi nu vorbesc niciodată.

Despre locurile lor de întîlnire știu doar apropiații. „Locul, ora și data șe­din­țelor suporterilor e bine să nu le știe toată lumea. Se poate ca la o întîlnire a dinamoviștilor, de exemplu, să vină și o sută de steliști și nu prea ar fi bine. Așa că aceste întîlniri se țin în secret, pentru siguranță e mai bine așa”, spu­ne unul dintre suporterii dinamoviști.

În afară de liderii de galerie, ma­jo­ri­tatea suporterilor se feresc de aparatul de fotografiat și camerele de luat ve­deri și motivează ori „că nu sînt fotogenici”, ori că e mai bine „pentru li­niș­tea lor” să nu fie mediatizați și să apară în ziar sau la televizor.

Ionuț FANTAZIU