Răvaș către Urechea Muntelui

Moșule,

Încep mica mea scrisoare prin a-ți spune că te urăsc. Atît de mult încît aș vrea să fiu Grinch și să-ți fur sărbătoarea mult iubită. Sau mă­car să o amîn pînă vara viitoare, așa aș fi și eu bronzată și aș arăta bi­ne în poza de familie de lîngă brad.

Doar e veșnic verde, nu? Să nu te întristezi, nu ești tu de vină. Pur și simplu nu pot să uit cum am fost bătaia de joc a copiilor cînd le-am spus că tu chiar exiști. Am stat în ca­să toată iarna și nici măcar nu m-am jucat cu zăpadă. Acum cînd mă gîndesc, parcă îmi pare rău că am decapitat toate păpușile pe care mi le-ai adus… Dar nu mai contează, oricum se cam urîțiseră.

Revenind, am și eu cîteva do­rințe. Nu cer lucruri mari, nici mă­car nu le vreau pentru mine. Uite, adu-i și tu Laurei un iPad, dar u­nul mai deștept, să poată simți mi­ro­sul paginilor cînd răsfoiește zia­rul. Mai e și Cătălin, căruia poate îi a­duci un cooler pentru laptop, ca să nu mai înjure de mama focului la jocul ăla cu arătănii. Și nu uita nici de Mihai Andrei; un dozator de ca­fea magic, pe care să îl care după el și un ceas deșteptător cred că i-ar prinde tare bine.

Și dacă tot ești un minunat fur­nizor de cadouri gratis (nu am în­țe­les niciodată de ce faci un astfel de vo­luntariat) și oricum străbați drumul ăsta lung din Laponia pînă ai­ci, poate îmi dăruiești și mie un o­biec­tiv Nikon Nikkor 80- 400 mm și un abonament InterRail să mă plimb prin toată Europa. Promit că de da­ta asta o să-ți las brioșe și lap­te cald sub brad.

P.S.: Adu-le și bugetarilor un 25%.

Alexandra FILIP