Despodobește, mamă, Internetul

Anul ăsta, de Crăciun, îmi do­resc să nu mai faceți glume ieftine cu Hrușcă. Au ajuns să fie mai plicticoase și mai enervante ca omul în si­ne. Am înțeles, nimănui nu-i plac co­lindele în exces, mulți se întreabă fără succes ce e ăla „ler” și a fost a­mu­zantă (discutabil) asocierea cu Chuck Norris.

Dar, ca să citez o cunoștință mai ve­che: „Orice chestie mișto are haz pînă devine banală, după aia e balast. Niș­te «originali» au omorît gluma, nu mai merge, s-a terminat”. Cu alte cu­vinte, a fost simpatic și comfor­tant, pînă la un punct, să descopăr că nu sînt singurul căruia i se par prea si­ropoase anumite colinde și atitudini. Dar cînd am văzut că volumul glu­melor și al bancurilor îl depășește cu mult pe cel al țintei acestora, am în­ceput să fiu sincer mai deranjat de ele decît de toate cîntecele, be­cu­le­țe­le și brazii la un loc.

E ca atunci cînd ai rîs atît de mult la propria glumă încît nu-ți mai dai seama că nu ești amuzant și trebuie să primești o palmă peste fălci de la un vecin. Da, am chicotit acum cîți­va ani, cînd am aflat că pe pumnii lui Hrușcă îi cheamă „Ler” și „Ia­­răși ler” sau că, dacă cumva sti­ma­bilul răcește, se amînă Cră­ciu­nul. Dar cînd am văzut că de la an la an se repetă aceleași glume, ieftine pînă la urmă, m-a lăsat rece. Era fai­nă Vacanța Mare de acum 20 de ani, dar n-o să ne uităm la ea pînă murim, nu?

Și nu, nu îmi place Hrușcă. Nici Fue­go. Dar prefer să ascult o colin­dă de-a lor, să înghit în sec și să-mi văd de treabă decît să intru să văd ce mai e pe Internet și să dau de zece glume proaste, preluate și mediocru-adaptate după alte prostii care circulau acum cîțiva ani. Parcă ați căzut în butoiul cu ler.

Ioan STOLERU