Cizmele roșii din ZONĂ

Lasă-te îndrumat de sunete, că­ci, chiar dacă nu cunoști clubul de pe Splai Bahlui, o să a­jun­­gi la el mai re­­­pede decît credeai. Iar dacă nu ți-ai găsit încă prietenii prin­tre zecile de petrecăreți, sigur de la bar o să-ți zîmbească cineva a încura­­jare.

Nu trebuie să întîrzii prea mult da­­că vrei să prinzi loc în față, chiar lîn­­gă scenă. O lumină roșiatică spa­lă tobele și dă luciu chitarelor lăsate de izbeliște. Adolescenții dansează vioi pe ritmuri british și așteaptă să le ră­sune în urechi vo­cea lui Marius. Cei patru băieți de la The MOOoD se ză­resc la intrare, dar DJ-ul nu pa­re că o să le cedeze locul în ur­mă­toa­re­­le zece minute. Așa că te răsfeți ci­­tind de pe pereți numele unor tru­pe ca Radiohead, Skunk A­nan­sie, U2, Moby, și Muse, apoi te bucuri de a­u­tograful lui Elvis Presley, ca la fi­nal să te trezești fredonînd me­lo­di­ile a căror frînturi de versuri stau prin­tre poze și portrete, doar „God is a DJ”. (n.r. „Dumnezeu este DJ”). Pînă la bar trebuie să ai cu­raj să treci prin mulțimea de do­mni­șoa­re cu ghetuțe roșii care îi ca­u­tă din priviri pe oaspeții clubului. Da­că re­ușești să nu deranjezi pe ni­meni des­­tul de tare încît să se uite la tine plin de învățăminte, a­jun­gi în pa­tria alcoolului. Aici dai pu­țin din coa­te, te lipești de tej­ghea­ua lă­cu­i­tă și aș­tep­ți cuminte să-ți vină rîndul să co­­manzi. Fără o­pri­re, în fața ta, o fa­tă fluieră me­lo­di­os zeci de „ZO­­NA” pe fundalul ver­­de în­ne­grit al zi­du­lui.

Da­că re­ușești să nu deranjezi pe ni­meni des­­tul de tare, a­jun­gi în pa­tria alcoolului.

Vizavi, trei tineri și-au cum­pă­­­rat o sticlă de whisky, alături, ce­va gheață și niște energizante. Le sti­cle­sc ochii du­pă fetele din d­rea­p­­ta lor, cărora le fac curte. Acestea zîm­besc șiret și ni­­ci nu se gîndesc să se prezinte în ur­mătoarea ju­mă­ta­te de oră. Dintre cei trei, cel mai în­crezător în șansele sale, spune su­fi­cient de tare ca să se au­dă pînă la bar­man: „îți zic eu pînă la finalul concertului o să umble ele du­pă noi, dar o să fie cam tîrziu, nu-i așa?”, în timp ce-i face cu o­chi­ul.

Marius, Mircea, Bogdan și Mi­hai, adică The MOOoD, sînt de­­ja pe scenă, iar țipete răsar din toa­te col­­țurile sălii. După mai mult de o oră de hrană pe portativ, printre fa­ni și sticle de bere, trei adolescente par a căuta pe cineva. Barmanul zîm­beș­­te și le arată ușa: „au avut dreptate”.

Laura-Elena BEJINARIU