Test de profitabilitate

Scenariul e controlat cu minu­țio­zitate și plasat într-o stare i­po­tetică de război cu armata klin­go­niană. Cadetul, la bordul unei na­ve a Flotei Stelare, va primi un semnal de alarmă din partea navei Ko­ba­yashi Maru, un transportor de com­­bustibil cu 81 de membri ai e­chi­pajului de comandă și 300 de pa­sageri.

Aceasta s-a prăbușit în zo­na ne­utră a klingonienilor și orice in­truziune din partea Federației ar pu­tea să cauzeze un război deschis cu Imperiul Klingonian. Astfel, ca­de­tul are de ales dacă să purceadă înspre a salva viețile celor aproape 400 de oameni și, implicit, a-și risca viața sa, a echipajului și a viitorului politic al Federației sau a-i sacrifica pentru pace. Nu există nici o cale de a ieși triumfător în testul de caracter. De aceea nici nu contează ce decizie ia cadetul ca să treacă, ci reacția sa în urma luării deciziei.

***

Ne-am pierdut în ițele unor sti­pu­­lații birocratice care sfidează regulile a zece universuri science-fiction la un loc. Și le face și derizorii pen­tru că, normele noastre sînt la fel de reale ca și victimele reduse la pla­nul bidimensional al colii de hîrtie pe care ajung forme imperfecte care se lovesc constant de contururile i­ta­lice ale serifelor negre pe alb. Și nu mai vedem altceva. N-avem nevoie. Le­gile care au răbufnit arborescent din solul afînat al unui sistem al tran­ziției de bîjbîială înfrunzesc în co­roane prea dese ca să mai distin­gem ceva din sevă. Roddenberry a creat Star Trek-ul în anii ’60 ca să vor­bească deschis despre propria lui vi­ziune a unui sistem alternativ po­li­tic, militar și administrativ. Păcat că Le­gea Educației imaginează o ins­ituție de învățămînt producătoare de profit. Cu cadeți ca ai noștri, klingonienii ne-ar face praf și pulbere. Și asta pentru că nu există nici un capitol în Lege despre caracter.

Alexandra PANAETE