O vizită de lucru

Mă uit la tovarășul Peng. Nu în­țe­­leg ce spune, dar mă uit cum are el pe mai multe foi scoase la impriman­tă date statistice despre Shihua, satul pe care se pare că îl cam păstorește. Peng e lider ales aici. Sînt probleme cu tra­­ducerea – domnul Peng vorbește ca ori­ce muntean de pe planeta asta, în ac­centul lui –, dar înțelegem totuși că aici, e „un exemplu al de­mo­­crației la firul ierbii”.

Shihua e în provincia subdezvol­ta­tă Guizhou, din centrul Chinei. Loc fă­­ră porturi, fără contacte comerci­a­le, știrbit de splendoarea marilor orașe chi­­­­nezești de pe coasta de est. Nu e Shanghai, cu siguranță, dar are și el, ca orice loc din China, doza lui gra­­să de propagandă comunistă.

Shihua are 3107 locuitori, mulți o­cupați cu agricultura. Și un proiect nu­­mit, direct, fără poezie, „1-1-2-3”. 1: „Pentru că vom trimite 1.000 de oa­­meni să lucreze la oraș”. 1 (din nou): „Pen­tru că vom aloca 1.000 de mu (66,6 hectare) pentru a cultiva usturoi”. 2: „Pentru că vom aloca încă 2.000 de mu (133 hectare) în plus pentru cul­turile de orez”. 3: „Pentru că vrem să creș­tem 3.000 de porci aici în lo­ca­li­ta­­te”.

Discursul de pe foaia domnului Peng continuă în aceleași linii, „…să sa­tisfacem nevoile sătenilor, să fim des­chiși, drepți, egali, liberi să ne ex­pri­măm”. Peng spune că vor organiza in­clu­siv un soi de cursuri despre regu­la­mente și legi printre săteni. „Facem în­tîlniri cu ei, să știe care sunt le­gi­le”, spune. Vor avea și „activități artistice și culturale”, două festivaluri. Ce-ți poți dori mai mult? „Activități re­cre­a­­ționale”, ar veni traducerea.

În sat oamenii trăiesc cu mai pu­țin de 450 de dolari pe an. Mănîncă ce cresc pe tarlale, îi vezi cum împing la plugul tras de animale pe cîmpuri. Dar e proiect de la guvern, va fi bine, in­sis­tă liderul local Peng. Ce se va în­tîm­pla totuși cu culturile, cu porcii, cu toate, de altfel, de prin sat, dacă 1.000 de săteni pleacă să muncească în altă par­te?, vine întrebarea. „Nu, că vor lu­cra aproape, vreo 600 se vor întoarce î­napoi seara. Iar femeile pot avea gri­jă de porci, de culturi”, e de părere Peng.

În sat e o singură școală și 270 de elevi. Prin statisticile domnului, por­cii deja cresc și aduc prosperitate prin sat. Cele 3.000 de capete visate se vor înmulți de la porcușorii luați de la cîțiva săteni care cresc animalele nu­mai pentru înmulțire. Ei vor fi foar­te fericiți, se pare.

În sat sînt 14 profesori, derulează sta­tistica. Se învață chineză, matema­ti­­că, fizică. „Anul ăsta am avut 27 de ti­neri de aici care s-au dus să învețe la u­niversitate”, spune Peng. Pe pe­re­te­le organizației locale din Shihua a par­ti­dului comunist chinez sînt pozele li­­­­derilor grupurilor sătești – mici or­ga­­nizații bazate pe voluntariat. La bi­­­­­roul organizației locale e răcoare. E ră­­coare pentru că ușa e deschisă și, prin ea, vezi cum s-au strîns copiii sa­­­tului buluc să vadă ce e și cu oa­me­nii ăștia străini, unii blonzi, toți fără ochi oblici. Aparatele declanșează, fac zgo­mote scurte. Și, pentru o clipă, ai o tresărire. Pentru o clipă, cel puțin în poză, vezi că domnul Peng sea­mă­nă teribil cu Mao la față.

Andrei UDIȘTEANU