De frica abacului

Deschideți, oameni buni, ușile! Nu vine nimeni să vă ia pensiile, nu sînt bătăușii de la colțurile străzii și ultima oara cînd Boc a făcut vizite la domiciliu s-a trezit cu un ou spart de creștet. Recensămîntul n-o să ne aducă salarii mai mari, n-o să ne scu­tească de impozite, criza va rămîne și după terminarea lui și nici n-o să ne vadă europenii cu ochi mai buni cînd o să știe cu cîți au de-a face.

Dar numărătoarea asta de ca­pe­te tot ne va arăta cîte ceva. Ne vom uita la grafice îns­păi­mîn­tă­toa­re le­ga­te de o scădere drastică de­mo­gra­fică comparativ cu ultimii ani. Te­leviziunile de știri vor aduce ar­gu­mente de la psihologi, cititori în cafea și în pudră de talc, pentru a sprijini afirmația că această scă­de­re demografică a fost cauzată de Tra­ian Băsescu, care a omorît pen­sionarii, a făcut șomeri din toți bu­ge­­tarii și a alungat tineretul din ța­ră. Din partea posturilor TV mai cre­a­tive, vom vedea și o animație în care Băsescu și Boc călăresc prin­tr-o mulțime cu iatagane în mînă și turbane deasupra urechilor, cum fă­ceau turcii care asupreau odată po­porul român. Și Mircea Badea (pentru că îl cheamă Mircea, chiar dacă nu e bătrîn) se va erija ca fiind apărător al românilor de pretutindeni (mai puțin al lui Huidu, Radu Mo­raru și al altor cîțiva) și ne va spu­ne că de ani de zile el a prezis că așa ceva se va întîmpla dar nu l-a as­cul­tat nimeni. Pe el, pe Dan Dia­co­nescu și pe Corneliu Vadim Tudor.

Însă atunci cînd vom închide te­levizoarele și vom ști cum să ne ui­tăm, vom vedea lucrurile cu ade­vă­rat îngrijorătoare. Vom vedea că in­diferent dacă numărăm 23 sau 20 de milioane de suflete, tot la fel de mulți șomeri vom avea care se în­gră­mădesc la granițe, în fiecare se­zon, să lucreze „afară”. Vom afla cîți medici au rămas pe plaiurile mio­ri­tice și ne vom speria cînd vom compara numărul lor cu cel al ab­sol­venților universităților de profil din țară. Indiferent că se vor nu­mă­ra două milioane sau două sute de mii de romi, o mare parte a Europei ne va socoti tot un popor de țigani și cerșetori.

Sînt multe lucruri pentru care nu avem nevoie de un re­cen­sămînt ca să le știm, iar cel care a început joi, 20 octomb­rie, nu va tăia craca nimănui de sub picioare. Ba mai mult, cel mai pro­babil va isca previziuni care vor mai trimite o gene­rație de tineri pes­te hotare. E ca și-n povești, unde iar­ba vecinului este întotdeauna mai verde.

Cătălin HOPULELE