Îmi plîng lacrimi din adidași

„Îți umblă foamea cu lanterna prin stomac” era la un moment dat în­jură­tu­ra preferată a găștilor din Tătărași. Dan avusese dintotdeauna un anume fler pentru limba română, iar serile pe­trecute cu el se dovedeau a fi ade­vă­ra­te show-uri de stand-up comedy. De la el învățasem să spun „îmi plîng lacrimi din adidași” în loc de „mă doare în cot” și „i-a dat cioată” pentru „l-a bătut”.

Cel mai mult îi plăcea să-și bată joc de George, prietenul lui din co­pi­lă­rie și sursă constantă de distracție, mai ales că ținea la glumă. Întîlnirea din­tre ei era momentul de maximă a­trac­ție al serilor de pe treptele Po­li­cli­ni­cii. Asta fiindcă Dan reușea să im­pro­vi­zeze un întreg caleidoscop de jig­niri comice la care nici „victima” nu se putea abține din rîs. Era regizor, sce­­narist și actor ad-hoc. Subiectul lui pre­ferat era să descrie cît de sărac și în­fometat era prietenul lui, iar după re­­plica „îți joacă fasola în stomac” ur­ma fără îndoială o mostră din dansul mexican La Cucaracha. Odată Geor­­ge chiar l-a rugat să se oprească de tare ce-l dureau fălcile de la rîs. Iar re­plica nu s-a lăsat așteptată: „Te dor fălcile fiindcă ți s-au atrofiat mușchii! De atîta timp n-ai mai mîncat!”

După vreo trei ani am auzit aceleași expresii la persoane din Bu­cu­rești care nu-l cunoșteau. Fără voie, Dan și-a rezervat locul în dicționarul urban. Acum constat, cu părere de rău, că a renunțat la rolul de comediant și pare mai curînd apăsat de alte griji decît bunăstarea lui Geor­ge. Sau cum ar fi spus el odată, și-a luat cioată.

Anca MATCOVSCHI