Dumnezeu are voce metalică

O amenințare cu moartea la adresa lui Stephen Hawking, venită, firește, din partea musulmanilor, ar fi fost o glumă. Lesne de înțeles de ce. Dar motive să pornească din nou Jihadul ar fi avut destule. În primul rînd nu poți să spui că nu există rai. E ca și cum ai spune că nu există fe­me­ie frumoasă, deșteaptă și bună la vo­lan. Dacă nu vezi aerul, nu în­sea­mnă că el nu există, nu? Pînă nu te-ai convins de unul singur, mai bine te abții. Așa au zis unii și despre Pă­mînt mai demult, că cică ar fi ro­tund. Știe toată lumea cum și din pri­ci­na cui au sfîrșit.

Apoi cum rămîne cu cele 72 de vir­gine promise? Pentru ele merită să trăiești după carte, dar mai ales să mori. Păi ce terorist se mai leagă la cin­gătoarea cu dinamită așa, pe de­gea­ba? O întreagă afacere ar putea fi fa­limentată de teoria revoluționară a domnului Hawking.

Ideea în sine nu e rea: noi func­ți­onăm asemenea unor calculatoare, iar cînd ne defectăm, asta e. Ce se poa­te repara, luăm de pe la motocicliști. Ce nu, Dumnezeu cu mila. E și asta o glumă, firește. Nu există Du­mne­zeu. Deci, după ce ne defectăm, în pă­mînt cu noi și cam atît. Nu tu viață de noapte, nu tu viață de apoi. Su­fle­tul e doar o plăsmuire a imaginației scri­itorilor de SF-uri și a cer­ce­tă­to­ri­lor britanici. Parcă ei demonstraseră acum ceva timp că sufletul cîntărește 21 de grame.

Lăsînd gluma la o parte, nu se poate. Serios că nu se poate vorbi se­ri­os despre non-existența vieții de a­poi. Sau măcar a ceva, acolo. Zice Hawking că raiul e inventat pentru cei cărorar le e frică de moarte. Să ne ierte atunci pe noi, cei puțin mai sănătoși decît el, care ne temem de așa ceva. Fiecare are dreptul să crea­dă în ceva.

Alex VARNINSCHI