Viziunea de la Călărași

La Călărași e pe cale să se în­tîm­ple ceva. Nu degeaba sînt văruite bor­durile din Parcul Central, nu de­gea­ba e greblat nisipul la locul de joa­că, nu degeaba strigă domnul vice la oamenii care presară lalele mov pe alei. Uite că sînt cîteva covoare persane și microfoane, sînt boxe, po­li­țiș­ti și tot ce trebuie.

De locul agitației se apropie doi pen­sionari cu bască. Trec în pas de plim­bare pe lîngă statuia străbunului Dromichete, regele geto-dacilor, trec de Burebista, se uită la Decebal și la Traian, îl studiază în grabă pe Mihai Viteazu. „Uite pînza!”, ob­ser­vă unul dintre ei și se oprește. A­ra­tă către bustul acoperit, nou-nouț, în jurul căruia roiesc angajații pri­mă­ri­ei.

Călărașul stă exemplar la capi­to­­lul monumente. în mai 2008 a fost inau­gurată o statuie ecvestră a Re­ge­lui Carol I; autoritățile se laudă că au dat astfel țării primul monument re­prezentînd un membru al Casei Regale, după decenii de comunism și o tranziție încurcată.

Primarul Nicolae Dragu s-a am­bi­ționat. A urmat Ferdinand, într-un capăt al Aleii Regilor. În vara lui 2009, consilierii au supus la vot alocarea suprafeței de 2,5 metri pătrați pentru amplasarea bustului Reginei Maria. Hotărîrea a trecut cu 20 de vo­­turi, din tot atîtea posibile. Așa că, la cî­teva luni distanță, Traian Bă­ses­cu a venit la Călărași pentru dez­ve­li­rea bus­tului, iar presa avea să scrie cu ne­saț despre noile lacrimi pre­zi­den­­ția­le: șeful statului își amintise că Ro­­mâ­nia are o fregată botezată „Re­gi­na Maria”.

Azi, pe o ploaie ne­vro­tică, va fi dezvelit bustul Ma­jes­tă­ții Sale, Regele Mihai I, chiar în prezența fos­tului suveran. „Dar pe al lui Ceau­șescu de ce nu l-au făcut?”, se în­treabă unul dintre pensionarii cu bas­că. Se opresc amîndoi în dreptul trac­­torului plin cu umbrele pentru in­vitați. E o măsură de urgență, așa că se iartă faptul că umbrelele sunt roz și fac reclamă la „Pepsi”.

Întrucît e chiar înaintea Zilei Re­­gelui, ceremonia devine un bun pri­­lej pentru a le propune cetățenilor din Călărași – oraș de 73.000 de lo­cui­tori, cu o fostă industrie și actuale dra­me economico-sociale – un mic exer­cițiu de imaginație: „Cum cre­de­ți că ar fi arătat orașul dumnea­voas­tră sub monarhie?”. A coborît însă Dan Diaconescu din May­ba­ch-ul său crem, iar opiniile cetățenilor s-au di­luat în entuziasmul colectiv.

Am aflat că era bine cu regele, dar a fost bine și cu Ceaușescu. Tre­cu­tul s-a amestecat în mod ciudat și-a născut această nostalgie de-a-n­doa­se­lea. Popularitatea unui personaj pre­cum Dan Diaconescu – prezi­den­­țiabil cu propuneri economice serioase, precum împărțirea averilor către săraci – de aici vine. Ne­no­ro­ci­ri­le se nasc din iluzii groase, iar ima­gi­nea mai-marelui OTV zîm­bind can­did în spatele familiei regale poa­te fi un bun avertisment.

Vlad ODOBESCU