O altfel de „violare de domiciliu”

Oamenii din Costileva de Sus au auzit de Schengen cum au auzit și de Schwarzenegger. Amîndouă par nume de departe, care n-au ce căuta în borșul lor cu urzici. La gra­ni­ța care trece pe lîngă satul lor, cei de la frontieră au început încă de anul trecut să facă schimbări, pentru a da bine atunci cînd România va adera la Schengen. Chiar dacă au ratat o șansă, modernizările își vor spune cuvîntul. Noi cabine pentru poliția de frontieră se ridică mă­re­țe, dotate cu tot felul de aparatură de zi și de noapte.

Dacă la ucraineni e mai curat în par­tea lor, la noi încă mai cresc bă­lă­riile și nu dă bine la dosar. „Au în­ce­put să taie copacii din perimetru, fac curățenie pe toată linia. Asta ca să poată vedea mai bine traficanții ăștia cu țigări. Nouă nu ne e frică de mă­surile astea noi, cu camera de su­pravegheat. Poate să vadă tot ce fac eu în curte, doar nu fur sau dau în cap. Eu n-am nimic împotrivă”, spune Marin, funcționar la pri­mă­rie. Pe de altă parte, alții nu vor să su­fere de pe urma la „șenghen, ăsta”. „Adică să îmi violeze intimitatea. De ce să știe ei toți ce fac eu prin șură ori pe câmp? Nu e libertate asta pentru noi. Să-și filmeze numai acolo, la trecere, nu și spre cur­țile noastre”, mărturisește Vicu, aspru băutor de șpriț.

Pentru primar însă e ocazia perfectă să se laude. A dat și el câțiva terchea-berchea care bat pietrele pe ulițe și care fac servicii în folosul co­munității pentru tăiat molizii. Lu­cră­torii de la vamă s-au bucurat că au mînă de lucru și nu mai muncesc ei, că doar sunt domni.

Bătrînii însă nu știu decît că pe undeva e un fir de sîrmă ghimpată și nu trebuie să treacă cu vaca ori caprele, că înseamnă că e „dincolo”. De camera de filmat și monitorizare prin satelit nu au auzit în toată viața lor. Și la ce le-ar trebui ca să știe? Pe ei îi mai dor doar ciolanele, nu și problemele Ro­mâ­ni­ei.

Paula SCÎNTEIANU