Un fel de altceva

Mihai Dobrovolschi condu­ce un Volvo S60. Unul dintre cele mai sigure automobile de pe pia­ță, conform testelor Euro NCAP. Duminică, 8 mai, de la ora 14.00, a făcut o emisiune despre sportu­ri­le extreme. Parapantă, cățărări, mo­tociclism enduro și altele dă­tă­toa­re de senzații tari.

Cam la fel de contrastant este și peisajul din „Dobro urban”, pro­ducția începută acum o lună, pe TVR 2, de către realizatorul cu­­noscut pentru matinalul de la Radio Guerilla.

Să o luăm metodic. Calitatea în­registrării video oscilează de­ran­jant, mai ceva ca pendulul lui Foucault. Cadrele luate cu o ca­me­ră profesionistă, de pe un tre­pied, uneori alese destul de nein­s­pi­rat sînt intercalate între filmări fă­cute cu telefonul mobil. Fie el și Iphone 4, diferența de rezoluție ba­­te la ochi și chiar dacă se dorește să dea un efect de autenticitate emi­siu­nii, realizate în inima stră­zii, reu­șeș­te mai repede să obo­sească o­chiul. Plusul este însă dat de vi­deo­urile făcute de amatori, cu ade­vărat autentice, luate spre exem­­plu cu o cameră amplasată pe casca unui parapantist care este purtat de o pală neprielnică de vînt în vîrful unui brad.

Urmează intervențiile pre­zen­ta­­torului. Dobrovolschi a de­cla­rat recent într-un interviu pentru Eve­­nimentul zilei că își dorește să fa­că un gen de televiziune nu­mit „interviewment”, o combina­ție în­tre scurte interviuri și mo­men­te de divertisment. Dacă perso­najele găsite pentru a-și ilusta te­ma sînt potrivite, cu lucruri in­te­resante de spus, se întîmplă ca în­trebările a­dre­sate de realizator să trădeze o mică lipsă de documen­tare. Apoi ar mai fi „mo­men­te­le de divertisment”, care uneori nu depășesc stadiul de mai­mu­ță­rea­lă și Dan Negru. Care la televizor se percepe puțin altfel decît la radio.

Cam atît despre parțile negative ale noii producții. Emisiunea are, indiscutabil, și părțile ei bu­ne. În principal, cantitatea de in­for­mație utilă adusă pe micul e­cran. Spre exemplu, ediția pilot a avut ca temă consumul de droguri din România. Episodul trei s-a ocupat de un mit urban: „sfîrșitul lumii în 2012”. Cu umoru-i carac­teristic, Dobro a reușit, și cu spriji­nul oamenilor simpli de pe stra­dă, să-l mai amîne un pic. Iar spor­turile extreme, încă puțin pra­cticate la noi, dincolo de ironia de la început, au primit o dimensiune prea puțin cunoscută.

Un alt plus ar fi că cele 50 de minute nu sînt întrerupte de pu­bli­citate.

Alex VARNINSCHI