Bon voyage cu iz românesc

Dincolo de a fi plină de gropi, țara noastră e plină de drumuri bu­ne. Sau cel puțin în mapa de pro­iec­ta­re. Mai bine de 500 de kilometri de autostradă trebuiau să fie gata pî­nă în anul 2011, însă o mare partea din­tre aceștia și-au mutat termenul li­mită pînă dincolo de 2013. Și dacă pe vremea ministrului Berceanu fir­mele străine care turnau asfaltul se împiedicau de situri arheologice la fiecare borna kilometrică, acum sînt acuzați de Anca Boagiu, actua­lul ministru de resort, că „dorm ca mo­luștele”.

Așa că statul, care s-a plictisit să fa­că presiuni și să dea ultimatumuri, apa­rent degeaba, a scos chitanțierul și s-a apucat să-și mai recupereze din investiție. A ajuns, astfel, să a­men­deze o mînă de firme cu mai bine de 40 de milioane de euro. „Co­mpania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (CNADNR) a solicitat constructori­lor de drumuri penalități de 40,094 mi­lioane euro, în perioada septembrie 2010 – martie 2011, pentru că au întîrziat lucrările față de data pre­văzută în contracte, potrivit da­te­lor CNADNR.” (Evenimentul Zi­­lei, 15 aprilie).

Actorul principal al acestui nou scandal este firma franceză Colas.  Aceasta trebuia să se ocupe de tron­so­­nul de autostradă Cernavodă – Med­­gidia, de pe bine-cunoscuta Au­tostradă a Soarelui, dar „CNADNR susține că firma franceză a invocat «di­verse motive pentru a justifica întîrzierile»” (hotnews.ro, 15 apri­lie). Disputa cu francezii arde însă moc­nit de ceva timp. Aceștia au pri­mit la sfîrșitul lui martie un termen li­mită pentru reluarea lucrărilor, în­să ei au pretins că statul nu le acordă au­torizațiile pe care le-au cerut. De par­tea cealaltă, statul a dedus că ei nu au reluat lucrările prin faptul că nu au cerut autorizațiile de rigoare.

Iar în tot acest cerc vicios, au și fran­cezii tunurile lor. Co­ti­dia­nul.ro citează Le Monde din 15 apri­lie, ca­­re acuză statul român de lua­rea unor decizii cel puțin păr­ti­ni­toa­re. „De cînd Parisul a cerut Co­mi­siei Eu­ropene amînarea aderării Ro­mâ­niei la spațiul Schengen, mai mul­te companii franceze din Ro­mâ­nia s-au trezit cu contracte încheiate sau reziliate.” Și prevăzînd re­zi­lie­rea contractului, francezii de la fir­ma de construcții au dat un comunicat de presă la începutul săptămînii, în care s-au spălat pe mîini cu drumurile noastre: „datorită renumelui nostru, nu riscăm înțelegeri du­bioa­se cu nimeni” (Jurnalul Național, 12 aprilie).

Deci explicația este simplă: ai­do­ma personajelor negative din fil­mele cu samurai, Boc s-a strecurat noaptea în șantiere și le-a pus bețe-ntre șe­ni­le­le excavatoarelor. Pentru că altfel ar trebui să credem că pînă și fir­me­le cu renume din lume vin în Ro­mâ­nia să-și umple buzunarele stînd de­geaba. Și asta ne-ar durea.

Cătălin HOPULELE