Liiceanu a mutat Humanitas la Iași

De marți, 12 apri­lie, strada „Al. Lăpușneanu” din Iași găz­du­ieș­te o nouă filială a librăriei Hu­ma­ni­tas. Cu ocazia inaugurării, directorul editurii, Gabriel Lii­cea­nu, împreună cu prof. univ. dr. Gheor­ghe Popa, pro­rec­tor responsabil cu cerce­tarea și i­no­varea la Universitatea „A­lex­andru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași și prof. univ. dr. Eugen Mun­teanu de la Facultatea de Litere a UAIC au vorbit, începînd cu ora 16.00, des­pre rostul librăriei, descris ca un loc privilegiat în care cărțile dau întîlnire oamenilor.

Așezată în inima Iașului, libră­ria Humanitas își atinge scopul de a în­chide triada începută de UAIC și Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”. Prorectorul Gheorghe Popa a afirmat nostalgic că vede în librărie un partener care va inspira tinerilor studenți valorile demnității umane, „ratio” și „hu­ma­nitas”. Deși crede că o editură nu este prin definiție o instituție de cultură, profesorul Eugen Munteanu a afirmat că Humanitas se află printre excepții: „este una dintre politicile de succes ale noii Românii postdecembriste, dar este mai ales o instituție de cultură și prin urmare este mai mult decît o simplă întreprindere”.

Pe tonul său grav, Gabriel Li­i­cea­nu a remarcat încă de la început că românii trăiesc o mare dramă, „lip­sa de continuitate”, care face ca nici un lucru să nu dureze prea mult pe meleagurile acestea și care poate explica și absența pentru o perioadă a librăriei Humanitas din Iași.

Este vorba despre un adamism românesc, așa cum l-a numit Cio­ran, care ne-a țintuit într-un „teribil bles­tem”, ce face ca la fiecare început „să luăm totul de la facerea lumii”.

„De ce trebuie redeschisă o li­bră­rie tocmai în Iași?” Pentru că la Iași s-a născut ortografia limbii ro­mâne, „printr-un decret de-o zi”, tot aici a căpătat formă „al doilea mare instrument al culturii românești” – critica literară. „Tîrgul Ieșilor” a fost și lo­cul unde „s-a născut logosul, în­tîl­ni­rea minților dincolo de mintea fi­e­că­ruia” și spatiul în care pentru prima dată a apărut „umorul ca atitudine de viață”, în persoana lui Va­si­le Pogor. Și cum 90.000 de euro nu sînt chiar un fleac, „costul re­în­toar­cerii la Iași” a fost așezat la final, lîngă mulțumiri și re­cu­noș­tin­ță.

Elena GHERASIM