Cine sună la Salvare?

Cînd a căzut prima dată pe stradă nu a băgat de seamă. Se împiedicase, în­tinse mîna să se susțină de un copac, dar nu a mai apucat, pentru că pe lîngă ea a trecut un taximetrist în viteză și a izbit-o. Andra era cu fața în sus și pri­vea cerul, fără să-i pese că în jurul ei mul­țimea se alarma și țipa înnebunită du­pă apă. Urmărea cum figurine albe a­lergau pe pereții văzduhului și se în­de­părtau pînă mai întorcea ea capul în­că o dată să-i vadă. Deodată, în nă­u­cea­la aceea își simți piciorul stîng zdrobit. Parcă trecuse peste ea o turmă de elefanți. Ajutată de niște colegi, și-a în­fă­șu­rat bluza împrejurul rănii și a mers a­ca­să, fără să aștepte să vină cineva să-i cerceteze piciorul bolnav. Se gîndea doar că își rupsese singura pereche de teniși.

După o lună, Andra se răni tot la piciorul stîng, nimerind într-un canal. Capacul era pus de formă, iar înăuntru apa adunată de la ploaie formase o bulboană. După ce au lucrat la canalizare, nici un angajat de-al primăriei nu s-a gîn­dit să treacă prin oraș să se asigure că nu există pericole și astfel, noapte fi­ind, fata căzu pe genunchi în apă murdară, fără să o poată ajuta cineva să iasă la suprafață. Abia a doua zi, un trecător auzi strigătul stins venind din groapă și o scoase deasupra. Cînd o văzu, An­dra era trasă la față, cu ochii bulbucați și tre­mura toată. Dar și așa, refuză să mear­gă la spital, se urcă în primul au­to­buz, iar a­casă se îngriji singură.

La un an de la prima sperietură, fa­ta căzu din copac. Era la bunici în li­va­dă și se cățărase după cireșele cele mai coapte din vîrf. Pomul nu era înalt, dar, fi­rav fiind, crenguța de care se sprijini ce­dase. Atunci, mamă-sa bătrînă che­ma­se salvarea, chiar dacă Andra se zgî­riase ușor la genunchiul stîng. După o zi, cînd i-au venit analizele medicii pă­reau îngrijorați. Pentru că a ținut în se­cret tot acest timp rănile, a­cum avea să-i pară rău.

Iulia CIUHU