Să conducă nonconformistul

„Așa ceva nu se mai poate, trebuie făcut ceva, numaidecît!” Cine e atît de revoltat încît să auzi din gu­ra lui spunînd vorbele astea, n-are de­cît să purceadă la schimbare! „A­tît!” Și dacă schimbarea de care ne te­mem cu toții e inevitabilă, să a­vem și noi 25% din vina de a ne a­le­ge șeful. Măcar să știm că ne-am făcut-o cu mîna noastră, ca să nu mai putem să strecurăm vina în bu­zu­narele celor neatenți, tra­di­ție ve­che pe la noi. De aceea, oare n-ar fi mai simplu să avem un singur țap ispășitor? Ei, bine, mă ofer să fiu eu acela: să se spargă toate oa­lele în capul meu și să mă înjure toți rockerii cu plete. Decizia mea s-ar pu­tea să nu placă multora, poa­te doar ce­lor care au absolvit acum cîțiva ani.

Dacă printr-o oarecare reglemen­tare a noii legi s-ar specifica negru pe alb că subsemnatul ar putea să îl schimbe din funcția de rector pe Vasile Ișan, eu l-aș numi, dacă ar accepta, pe Tudor Chirilă. Da, chiar pe el, nonconformistul. Pe el l-aș vrea rector la „Cuza”.

Ce i s-ar mai potrivi recent opi­nentului de blog această funcție pă­că­toasă! Ați zice că e ceva personal. Ei bine, nu este. Această numire ar reprezenta un exemplu celor care vorbesc mult și uneori fără rost chiar dacă sînt a­mu­zanți în diverse momente. Funcția i-ar impune un soi de autocenzură.

Georgel COSTIȚĂ