Telenovele pe pîine

„Știi ce a făcut aseară Esmeralda? Fa­ta oarbă care  pînă la urmă a des­co­pe­rit că vede foarte bine?” De mult nu se mai aud prin fața blocului discuții de genul ăsta. De mult nu mai iese a­fa­ră tanti Anetuța să povestească te­le­no­vela preferată.

„Alexandra, adu-i lui maica-ta o bu­cată de pîine!”, striga tata. „De ce?”, întrebam jucăuș deși știam răspunsul: „că în seara asta mănîncă telenovele pe pîine”. Chicoteam și mama deseori se încrunta: „un film am și eu și nici la ăla nu mă lăsați în pace”.

Și acum parcă le văd pe vecinele me­le, cu cafeaua de dimineață în mînă și povestind despre isprăvile lui A­dri­an care se căsătorise cu o femeie să­ra­că pentru a-i face în ciudă marii lui iu­biri. Nici eu nu am ratat episodul în ca­re Esmeralda a scăpat din foc, deși nu vedea, dar după o perioadă am în­ce­put să mă plictisesc și trăgeam cu u­re­chea la ce ziceau vecinile, deși mai mereu mama mă fugărea să-mi văd de treaba mea.

Mai tîrziu, peste cîțiva ani, îmi a­duc aminte cum frate-miu Ciprian mă învăța piesa de la Zub: „Telenove­lele”, să i-o cînt mamei. Tot eu îmi lu­am papara, pentru că îi luam fapta ca pe una de bună credință.

Astăzi nu ar mai trebui să-și facă griji, multe le găsești pe torrent, sau da­că nu, pe site-uri unde le poti vi­zi­o­na online. Și dacă vă întrebați dacă în­că se mai uită la telenovele, vă spun că da, și acum are un serial la ora șapte pe care nu-l ratează, orice s-ar în­tîm­pla.

Alexandra ȘANDRU