Fotografia întregii lumi

Nu trebuie să-ți închiriezi sa­te­lit ca să faci o fotografie întregii lu­mi. E suficient să-ți cumperi un bilet de avion pînă la Roma, să iei trenul sau autobuzul spre gara Ter­mini și de acolo să mergi cîteva sta­ții cu metroul pe linia A, în direcția Battistini. Urcă scările rulante la Pi­azza di Spagna și, cînd ajungi la lumină, trage aer în piept. În partea ca­re se desface spre Via Condotti mi­roase a castane coapte, cîte un miez alb desface coaja și se rostogolește pe grătar.

Nu-i ignora pe indienii care se întrec să-ți ofere mingiuțe zornă­i­toa­re sau pe cei care zdrobesc mai­mu­țoi pe un carton și-ți arată cum figu­rinele se adună imediat în forma i­ni­țială, pentru că-s făcute dintr-un soi de gelatină colorată cu proprie­tăți miraculoase; nu privi kitsch-ul cu superioritate, pentru că o să-ți ia­să fotografia mișcată. Uite de e­xem­plu cum întinerește într-o clipă doam­na aceea hispanică atunci cînd unul dintre indieni îi oferă un tran­da­fir, fie și pe cîțiva euro. Fo­ca­li­zea­ză pe zîmbetul ei, apoi pe dinții albi ai indianului și apasă pe de­clan­șa­tor.

Mai încolo, pe piatra lucioasă, aș­teaptă trăsuri și taxiuri albe, ae­rul ăsta obosește caii și-i face să vi­se­ze că piatra lucioasă se dă la o par­te și dedesubt iese degrabă iarbă proas­pătă; taximetriștii sînt obosiți și se sprijină de portiere și nu vi­sea­ză la nimic în clipa asta. Privește în sus: nu sînt vaze cu azalee pe trep­te, ca în luna mai, sînt doar mulți oa­meni la un loc, și e destulă culoare.

Urcă pe prima treaptă și vei de­veni unul dintre ei toți. Nu te simți neînsemnat, se întîmplă uneori – aici, în orice caz – ca mulțimile să fie hrană pentru suflet. Nu te feri de obiectivele altora: e nevoie de ti­ne în poza pe care o vor duce a­ca­să și o vor pune pe Facebook, pentru prieteni. Toată lumea se aș­teap­tă ca tu, un om din mulțime, să fii a­co­lo, fă­ră tine ar fi doar niște pietre goa­le.

Urcă toate cele 138 de trepte, ca să vezi totul, absolut totul. Cum stai rezemat de balustradă, cu spatele la biserica Trinità dei Monti, vei ve­dea un restaurant sofisticat, în fapt niște mese îngrămădite pe un balcon. Fă zoom out, mută cadrul mai sus și apropie. Printre țigle și contururi ascuțite, un artist încheie con­turul subțire al basilicii San Carlo al Corso și trece repede la aco­pe­ri­șurile drepte din jur. În stînga și-n dreapta îți stau cetățeni ai lumii ca­re privesc aceleași lucruri. Unii au împietrit deja pentru fotografie, al­ții stau în fața lor și încearcă să prin­dă și fîntîna și caii și felinarele și zidurile portocalii și biserica albă și o bucată de cer, cît să dea bine în cadru.

Vlad ODOBESCU