Conferințele domnului Pițurcă

Fotbalul este sportul oameni­lor orgolioși prin excelență. Nu pentru că aceștia ar fi mai ra­pizi, mai pricepuți, sau mai buni în orice privință a sportului cu ba­lonul rotund. Nu. Orgolioșii sînt cei mai iubiți de public. Ei sînt cei care, indiferent de rezultat, pășesc de pe gazon cu a­ce­eași îndîrjire cu care au intrat și ca­­re ar prefera să doarmă sub sta­­dion, într-o co­cioabă, decît să joa­ce la rivali. Oa­menii care au ri­dicat tribunele în picioare cînd au jucat accidentați și cînd au ple­­cat la vestiare în­sîn­gerați.

Pe Marius Lăcătuș, Nicolae Dobrin sau Ilie Balaci suporterii îi învață cînd iau primele lecții despre echipe: de pe In­ter­net, de la părinți sau din pozele și trofeele de la intrările în clu­bu­rile de sport. Fotbalul ro­mâ­nesc este în­să, fundamental, o ins­tituție care-i pervertește și pe cei mai curați dintre orgolioși. A­nii ne-au arătat cum, folosindu-se de iubirea a­ces­tora pentru clu­burile pe ale căror bănci și-au mă­cinat ti­ne­re­țile, oameni precum Gigi Becali sau Adrian Mi­titelu, micii mari patroni, au șters pe jos cu iubirea orgolio­și­lor.

Și Victor Pițurcă știa asta di­nainte să vină în Ghencea sau pe Ion Oblemenco. Cînd a in­trat pe aceste stadioane, el a in­trat și în inimile suporterilor, prin performanță și prin liniște. Fie­care conferință a domnului Pi­țurcă a de­nun­țat plecarea a­ces­tuia de la un club, a răsturnat mag­nați ai ima­gi­­nii publice și a fost la fel de sa­vuroasă precum comediile lui Ca­­ragiale. Pentru că Pițurcă nu e doar orgolios, e și mîndru. La ultima întîlnire a a­­cestuia cu presa, din postura de an­­trenor al U­ni­ver­­sității Cra­io­va, 200 de suporteri l-au așteptat în genunchi în fața clădirii în ca­re a intrat, ru­gîn­du-l să nu plece. Pen­tru că, din fie­­care loc din ca­re a plecat, Pi­țur­că nu s-a lăsat căl­cat în pi­cioa­re ci și-a luat î­na­poi ce a dat pentru fie­care e­chi­pă în parte. Su­fle­tul.

Cătălin HOPULELE