Thailanda, Sergiu Nicolaescu și o poveste deloc anodină

„Riscăm să ne întoarcem cu 15 ani în urmă sau chiar mai rău”, a avertizat Tudor Giurgiu la final de TIFF, sîmbătă seara, invitîndu-i pe scenă pe toți cei care se alătură protestului îm­potriva unei inițiative legislative a lui Sergiu Nicolaescu. O mostră de so­li­da­­ritate înduioșătoare, după cum a măr­turisit regizorul Wim Wenders, îna­in­te de a oferi trofeul Transilvania u­­nei thailandeze mignone cu nume im­po­sibil, Anocha Suwichakornpong (pus lîngă al ei, numele lui Apichat­pong Weerasethakul, premiat cu Palme d’Or la Cannes, e floare la ureche), autoarea peliculei „Poveste a­no­­dină”.

Cristian Mungiu, Corneliu Po­rumboiu, Cristi Puiu, Radu Mun­tean, Cătălin Mitulescu, Răzvan Ră­dulescu, Victor Rebengiuc (cel care a lecturat, pe scena Teatrului Na­ți­o­nal, „Proclamația de la Cluj”) și Ma­ria Popistașu sînt cîțiva dintre semnatarii unei petiții împotriva unei legi ce stă să fie aprobată în Camera De­pu­taților, după ce a trecut de Senat, în mod surprinzător, pe 17 mai. Printre al­tele, Sergiu Nicolaescu cere ca Cen­trul Național al Cinemato­gra­fiei (CNC) să treacă din postura de fi­nan­ța­tor al filmelor în cea de coprodu­că­tor (ceea ce înseamnă că, automat, se poate implica în toate deciziile ce țin de producție), ca proiectele de­pu­se spre finanțare să nu mai fie notate după o grilă de punctaj, ci cu admis/respins (drum liber la abuzuri) și scenariul să fie înlocuit de „decupajul regizo­ral” în procesul de selecție.

Adică viziunea cineastului – care se poate schimba semnificativ în cei doi – trei ani cît are la dispoziție pentru a cheltui banii – o chestiune vagă și greu de cuantificat, să fie criteriul pe baza că­ruia să se împartă banii. Nici mașina tim­pului n-ar fi putut da cinema-ul ro­mânesc atît de repede înapoi. Mai ales într-un an atît de fast, cu patru filme ro­mânești la Cannes și foarte multe al­te­le la TIFF. „Felicia, înainte de toate”, în regia lui Răzvan Rădulescu și Me­li­ssa de Raaf, a fost premiat pentru sce­nariu, protagonista filmului, Ozana Oan­cea, a plecat cu două trofee, pentru interpretare și debut, iar Victor Re­bengiuc a fost răsplătit pentru rolul ex­celent din „Medalia de onoare”, a lui Călin Netzer, cineast recompensat la rîndul său pentru regie. În secțiunea dedicată producțiilor autohtone, Zile­le Filmului Românesc, Florin Șer­ban și-a adjudecat premiul pentru lungmetraj, cu „Eu cînd vreau să fluier, flu­ier”, Adrian Sitaru, cel pentru scurtmetraj („Colivia”), iar „Marți, după Crăciun” al lui Radu Muntean, a avut parte de votul publicului.

Premianta serii la festivalul de la Cluj este o tînără thailandeză care și-a asumat ipostaza de „3 în 1” pentru propriul film – scenarist, regizor și producător. În „Poveste anodină”, Ano­cha Suwichakornpong ne descope­ră, lent, dramele din spatele unor exis­te­n­țe aparent liniștite și banale. Per­so­na­jul ei este Ake, un tînăr paralizat în ur­ma unui accident și îngrijit permanent de un asistent angajat de capul familiei. Dacă e sau nu doar o coincidență faptul că Thailanda a confiscat două premii unul după altul – tot acolo a plecat și trofeul de la Cannes, pentru „Unchiul Boonmee, cel care își a­min­teș­te viețile anterioare” – se va de­mon­stra în anii următori.

În Olanda a plecat premiul special al juriului, pentru „Ultima conversație”, de Noud Heerkens, o pe­li­cu­lă filmată cu 25 de camere atașate unui au­tomobil în mișcare. Protagonista e o femeie de 40 de ani care pune capăt relației cu iubitul ei, la telefon, în timp ce conduce. Cea mai bună imagine a avut-o „R”, o dramă despre deținuți regizată de Michael Noer și Tobias Lin­dholm, iar dragoste nemărginită din partea publicului – și voturile lui – a primit comedia „Grașii”, de Daniel Sanchez Arevalo, cinci povești des­pre tot atîtea persoane supraponde­ra­le. Două cariere au fost celebrate anul acesta la TIFF, Dorina Lazăr și Li­viu Ciulei, două personaje din „preis­toria filmul românesc”, cum s-a ex­pri­mat actrița Irina Petrescu, „pentru că istoria o faceți voi acum”.

Florentina CIUVERCĂ