Prea multe emoții? Sunați la 112

„Băi mamă, unde-i Cristina? Tre­buie să o așteptăm și acum? Tot timpul întîrzie, chiar și azi, este culmea”, țipă o tînără la mama sa. Emoțiile cur­sului festiv s-au transformat în stri­găte, pe alocuri lacrimi sau chiar rî­se­­te isterice. Cu tot cu criza econo­mi­că și viitoarele disponibilizări, ti­ne­rii de la Administrație Publică (Fa­cultatea de Economie și Admi­nis­trarea Afacerilor) s-au întîlnit luni – mai mult sau mai puțin optimiști – la Casa de Cultură a Stu­denților, la ultima strigare a catalogului.

La ora zece, sala Gaudeamus e­ra deja plină, iar părinții rămași pe di­nafară încercau să-și găsească loc printre rînduri și pe scări. După o oră de întîrziere, nici urmă de vreun ca­ta­log sau chipiu aruncat în aer. „Hai cu petrecerea”, se auzea de la rîn­du­ri­le din spate. Reacția a venit de pe scenă, din gura unuia dintre organizatori: „Cei care stau în picioare tre­buie să părăsească sala”.

Nu de alta, dar exista pericolul de incendiu și pompierii nu și-au dat acordul (pesemne că din cauza emo­ți­ilor ar fi putut lua foc diplomele). Iar părinții, mai curajoși ca nicioda­tă, ar fi putut să îndure orice flacără numai să-și vadă odraslele cum du­ceau la bun sfîrșit investiția celor trei ani.

Absolvire în șir indian

„Eu nu mai vreau, nu îmi mai pa­să de cursul lor festiv și gata. Eu plec, unde-i aia să-i dau roba?”, se auzea de la una din intrările laterale a sălii Gaudeamus. Aproape isteri­că, tînăra cu pricina a început cu a­menințările și, alături, a acompaniat-o o altă domnișoară spunîndu-i mai­că-sii că „niște proști și s-au adunat cu toții aici, deodată”. Ca și cînd n-ar fi fost de ajuns, pentru a începe, într-un fi­nal, cursul, studenții trebuiau să pă­ră­sească, grupă după grupă, sala, pen­t­ru a mai elibera din locuri.

„Grupa II să iasă afară”, a continuat tînărul de pe scenă. Cine să-l mai contrazică? După o oră jumătate de așteptări și cu puștani și bunicii hi­pertensivi după ei, au început să ia­să din sală (ca să intre după 15 mi­nute din nou).

Într-un talmeș – balmeș de chipi­uri, robe, toci, țipete și rîsete de co­pii, pe scenă urcau studentele ca să-și primească diploma și trandafi­rul galben. „Se mișcă repede, ca pe bandă, la cîți sînt aici”, a conclu­zio­nat o doamnă în timp ce încerca să-i facă poze fiică-sii. După trei încer­cări, i-a dat aparatul bărbatului: „nu o prind, se mișcă prea re­pe­de cu toții”.

După naveta ieșit afară – intrat și primit diplomă, sala s-a golit din ce în ce mai mult. La mo­mentul de „re­member” se pare că fie­ca­re a vrut să-și amin­tea­scă într-un alt fel.

La urma urmei, cine a mers la toate se­mi­na­riile și de unde să-ți cu­noști toți colegii? La te­ra­sa Bel­fast, chipiul re­ze­ma sticla de suc.

George GURESCU