Ziua în care comedia a ieșit la rampă

„Ne-am săturat de atît gri, cenușiu, de atîta apăsare și tristețe”, așa că opt seri la rînd s-a rîs. Fie pe scena Ateneului din Tătărași, fie în Casa de Cultură a Studenților (CCS), de pe 16 pînă pe 23 mai, Festivalul de teatru EuroArt a descrețit 4000 de frunți. Cel puțin la atît aproximează numărul total al spectatorilor directorul Fundației Culturale Timpul, Adi Afteni, organizatorul evenimentului. Ediția de anul acesta a avut, pe ici și pe colo, elemente vechi și noi. Pe lîngă Ion Caramitru, coborît de pe scenă cît să-și lanseze cartea „De la Hamlet la Hamlet si mai departe”, aceleași au rămas și bordurile pe post de afișiere. În schimb, pe scenă n-a mai urcat anul acesta nici o trupă din Iași.

Un terorist sentimental urcă pe sce­­nă. E duminică, 16 mai, ora opt și cî­teva minute, și tocmai îi începe pro­­cesul. „Niște fete” din viața lui ajung la bară, una cîte una, pledînd pen­tru cauza lor comună, împotriva in­culpatului, un anume Guy. Ver­dic­tul înseamnă căință din partea vi­no­vatului, care rămîne însă doar du­pă cortină. Pentru că, după cum scrie re­gizorul Cristi Juncu în recenzia pie­­sei, „în cazul băieților nu mă aș­tept la o redresare morală majoră, avînd în vedere faptul că n-am reu­șit, pe parcursul repetițiilor, să-l con­ving pe actorul din rolul principal (Vlad Zamfirescu) că personajul pe ca­re-l interpretează a făcut ceva grav. As­­ta e”. Piesa Teatrului „Geor­ge Ci­prian” din Buzău, a deschis oficial săptămîna teatrului de comedie, de­numită de-acum în mod tradițional Eu­roArt Iași.

Serile s-au scurs una după alta, cu actorii chemați la rampă de sălile pli­ne ochi. Biletele pentru fiecare din­tre piese, scoase la vînzare îna­in­te de începerea festivalului, au fost vîn­dute în totalitate încă dinainte de pri­ma reprezentație.

La priveghiul celor singuri

Luni seara, la „Te iubesc! Te iu­besc” jucată de Compania de tea­tru D’AYA din București, cele aproa­­pe 800 de locuri ale sălii Gaudeamus a CCS au fost umplute ochi. Însă, „anul acesta n-au mai fost probleme cu su­pra­punerea pe locuri, cu bi­le­te­le. Am avut o echipă de voluntari mai mare și din punct de vedere or­ga­ni­za­to­ric ne-am descurcat mai bine decît anul tre­­cut”, a fost de pă­re­re Adi Afteni.

Marți seara a fost rîndul lui Radu Afrim, regizorul nonconfor­mist al scenei românești, să vină cu bu­na dispoziție. Piesa sa, „Sufletul. Pun­cte de veghere” – o comedie nea­gră balcanică, a luat moartea și a dat cu ea de pămînt pe toate părțile, sco­țînd scîntei de rîs la fiecare gest. Iar rolul Lilianei Ghiță, cel de boci­toa­re versatilă, a sfidat fiecare nor­mă a priveghiului, într-un spectacol pe viață și pe moarte.

Festivalul s-a încheiat cu o po­ves­te despre „cei mulți și totdeauna sin­guri”. „În piața Vladimir”, monta­tă sub acoperișul Teatrului „No­tta­ra” din București, s-au întîlnit Vera Iva­nova (Luminița Gheor­ghi­u) și Pavel Sergheevici (Emil Hossu). Asta doar după ce au trecut de prima ti­­nerețe și au ajuns la marginea socie­­­tă­ții, pentru că abia atunci și-au putut în­cepe „posibila” viitoare poveste de dra­goste.

„Din punct de vedere al orgolii­lor e foarte greu de adus o premieră. E normal, fiecare teatru vrea să se joa­ce prima dată pe scena sa piesa mon­tată. Noi am reușit să aducem două anul acesta. Și e foarte important pentru că asta înseamnă că festiva­­lul a crescut de la an la an”, s-a lău­­dat Adi Afteni. Premierele de anul acesta s-au jucat joi și vineri. Pri­ma a fost cea a Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoșani, cu piesa „O noapte nebună, nebună”. Ada­p­ta­rea după dramaturgul bri­tanic Ray Cooney a adus un pic amin­te de co­mi­cul lui Caragiale, atît prin si­tua­ți­i­le create, cît și prin con­strucția ac­țiu­nii și a personajelor sa­tirizate.

Cea de-a doua premieră a fost spec­tacolul celor de la D’AYA – „Mă mut la mama”, cu fostul OTV-ist Ga­briel Fătu, în rolul fiului mai mic, la fel de rătăcitor ca fratele său mai mare, întors acasă la o mamă care își trăiește a doua tinerețe.

Găluște cu prune

Înainte de a-i vedea cu măștile bine întipărite pe fețe, spectatorii care au trecut spre locurile lor prin foa­­ierul CCS, au putut să-i vadă pe fie­care dintre actorii care au urcat pe sce­nă într-o altă lumină. Una albă, de neon. Caricaturile lor, realizate de ar­tistul Marius Damian, au fost ex­pu­se pe toată durata festivalului, pe pe­reții Casei de Cultură. Expoziția a reprezentat o noutate față de ed­i­ți­i­le anterioare, care s-au rezumat ex­clu­siv la arta dramatică.

O altă inovație au reprezentat-o anul acesta lansările de carte. Fără costum și machiaj de această dată, Ion Caramitru a dat scîndurile și reflectoarele pe un prezidiu. În aula Uni­ver­sității „Petre Andrei” și-a lansat joi, 20 mai, volumul de memorii „Ion Ca­ramitru – De la Hamlet la Hamlet și mai departe”. Printre ce­lelalte cărți lan­sate săptămîna trecu­tă, majoritatea tan­gente cu lumea dra­maturgiei, s-au aflat „O istorie dia­logată a Teatrului Na­țional Iași” a lui Călin Ciobotari și vo­lumul Antoanetei Zaharia – „Do­riți găluște cu prune?”

Alex VARNINSCHI