Cu mocasinii la curs

Pentru unii, aici este tărîmul lalelelor, pe cînd alții cred că aici găsesc raiul drogurilor ușore (lucru de altfel discutabil). Oricum, Olanda reușește să atragă din ce în ce mai mulți studenți străini pe la instituțiile de învățămînt superior. Nimeni nu se așteaptă să le cunoască limba atît de încîlcită, drept urmare din cele 1462 de cursuri, 1455 sînt predate în totalitate în limba engleză (conform site-ului nuffic.nl).

Cîte lalele, atîtea burse

Acum, indiferent de motivul pentru care tînărul ar vrea să studieze aici, trebuie să știe că taxele variază în funcție de ciclul urmărit și dacă are de gînd să îl facă la zi sau la distanță. De exemplu, pentru a cursurile de licență în Comunicare Internațională și Media, studentul trebuie să plătească 1620 de euro pe an (vreme de patru ani). În același timp, un curs de master în drept economic ajunge lejer la 4000 de euro (ce-i drept, este și la Universitatea Erasmus din Rotterdam).

Dar, înainte pentru a ajunge să-și achite taxele, primul pas pe care trebuie să îl facă este să se înscrie pe platforma online studielink.nl unde își va face un cont – lucru cerut de majoritatea universităților. Comparativ cu statul român, partea frumoasă la sistemul de învățămînt olandez este că sînt numeroase surse pentru finanțarea cursurilor.

În primul rînd sînt programele susținute de Ministerul de Educație, Cultură și Știință prin programul Huygens, iar bursele durează între șase și 24 de luni. Una din condițiile impuse de program spune că aplicantul trebuie să fi fost printre primii zece din facultatea sa, în cee ce privește notele. De asemenea, mai este și programul I.B. Groep (www.ib-groep.nl) – susținut tot de ministerul olandez – unde tinerii pot apela la un împrumut. Simultan, el își poate încerca norocul și la bursele private, oferite de diferite organizații din țară, un exemplu fiind și bursele regale olandeze Shell, oferite mai ales celor care se înscriu la universitățile tehnologice.

Una caldă, una rece

Cum se presupune că studentul român urmează să stea mai mult de trei luni în spațiul olandez (cine știe, poate nu o să-i placă clima și se va întoarce în România), trebuie să aplice și pentru un permis de ședere.

A pleca în străinătate pentru a studia nu înseamnă neapărat cea mai bună soluție pentru unii, sînt numeroase domenii în care facultățile românești excelează. În plus, puncte slabe sînt peste tot, slavă Domnului. A, și, să știți că de birocrația și hîrțogăria pentru dosar nu scăpați în nici o țară, oricît de europeană o fi ea.

George GURESCU